Video Foto "Iubirea este cea mai frumoasă religie". Alin Tișe își lansează a doua carte

ZIUA de CLUJ publică un fragment din cel de-al doilea volum care poartă semnătura președintelui Consiliului Județean (CJ) Cluj, Alin Tișe, intitulat "Fluturele Dor și Floarea de Apă – Religia Iubirii".

După cartea autobiografică "Poveste pentru tata", lansată la începutul lunii septembrie de Alin Tișe și bazată pe amintirile sale din perioada 2004-2024, în care a ocupat funcții precum cea de senator, prefect de Cluj și șef al CJ Cluj, acesta se pregătește să aducă în fața cititorilor un nou volum. 

Intitulat "Fluturele Dor și Floarea de Apă – Religia Iubirii", volumul vobește despre acea forță nevăzută care schimbă destine – iubirea eternă. A doua carte a lui Alin Tișe poartă în paginile ei povești ce vindecă inimi și ating esența sufletului, fiind descrisă de autor drept "un dialog cu sufletul, un refugiu al celor care cred în puterea iubirii de a alina și transforma".

În volumul ce va fi lansat joi, la Cluj-Napoca, Alin Tișe vorbește despre "emoții care ne definesc, despre frumusețea sincerității și despre cum, chiar și în tăcere, iubirea adevărată ne unește".

Președinte CJ Cluj spune că cea de-a doua sa carte este dedicată tuturor celor care cred că "iubirea este cea mai frumoasă religie".

ZIUA de CLUJ publică un fragment din "Fluturele Dor și Floarea de Apă – Religia Iubirii", care dă și titlul cărții:

Religia iubirii

"Într-o lume dincolo de timp și spațiu, unde religiile tradiționale își găsesc rădăcinile, există o forță mai veche și mai profundă decât orice doctrină: Religia Iubirii.

Aceasta nu are temple de piatră sau cărți sfinte scrise de mâna omului, ci sălășluiește în inimile tuturor ființelor. Este religia care unește tot ce e viu, transcende granițele dintre lumi și vindecă inimi rănite, călăuzind sufletele spre lumină.

Legenda spune că această religie a început cu Fluturele Dor și Frunza de Apă, două suflete care s-au căutat dinaintea începutului timpului.

Fluturele Dor era spiritul libertății, un călător neobosit, purtat de vânt prin lumi necunoscute, mereu însetat de iubirea absolută.

În schimb, Frunza de Apă era esența liniștii, curgând în pace pe râurile eternității, căutând să-și înțeleagă rostul în nemărginirea universului.

Fluturele, în zborul său necontenit, a simțit pentru prima dată un dor nesfârșit când a zărit-o pe Frunza de Apă plutind grațios pe un râu cristalin.

Deși erau atât de diferiți, ceva nespus îi lega. Fluturele își dorea să o atingă, să-i simtă răceala purificatoare, însă vântul îl împingea tot mai departe.

Dorul său a crescut atât de intens, încât aripile i-au devenit de lumină. Într-un moment de grație, a înțeles că nu apropierea fizică conta, ci iubirea pură pe care o simțea.

Iubirea care transcendea forma, timpul și spațiul.

Frunza de Apă, simțind atingerea gândurilor Fluturelui, a fost la rândul ei copleșită de o iubire ce i-a luminat esența.

În loc să plutească, a început să radieze deasupra râului, fiecare picătură din ea devenind un ecou al iubirii absolute. A înțeles că doar prin această iubire pură, orice suflet își găsește împlinirea.

Astfel, din uniunea lor spirituală s-a născut Religia Iubirii, o religie fără preoți, fără reguli, fără ziduri.

Doar o singură învățătură: iubirea pură este esența a tot ce există, și ea poate schimba destine, poate vindeca cele mai adânci răni și poate transforma lumea.

Aceasta este iubirea care nu cere, ci oferă. Iubirea care vindecă inimi și deschide porți spre înțelegeri mai profunde.

Se spune că cei care învață să trăiască în această iubire absolută, precum Fluturele Dor și Frunza de Apă, își găsesc liniștea, libertatea și fericirea adevărată.

În lumea noastră, Religia Iubirii este baza tuturor credințelor, fie că oamenii o conștientizează sau nu. Este firul roșu care leagă inima umană de divin, acea iubire ce dă sens întregului univers.

Fluturele Dor și Frunza de Apă au fost primele ființe care au trăit în inima acestei religii. Fluturele Dor, fragil și ușor, călătorea prin lumi necunoscute, purtat de vânturile destinului, mereu în căutarea unui loc de odihnă, dar, mai presus de toate, însetat de un sens profund.

Aripile lui străluceau în nuanțe de albastru și aur, dar dincolo de frumusețea lui aparentă, în pieptul său purta un dor nemărginit. Nu dorul de un loc anume, ci dorul de o iubire care să-l împlinească, care să-l oprească din zbor și să-i aline sufletul.

Într-o zi, zburând deasupra unui râu tăcut și limpede, a zărit-o pe Frunza de Apă, plutind pe suprafața cristalină. Ea nu avea nevoie să călătorească, nu cunoștea neliniștea.

Plutea în tăcere, învăluită de pacea apei și de cântecul ușor al vântului. Dar chiar și așa, în liniștea ei desăvârșită, Fluturele Dor a simțit în inima Frunzei același dor profund.

Deși tăcută, Frunza de Apă căuta și ea ceva, fără să știe exact ce. Era dorința de a fi atinsă de o iubire care să o transforme, să o facă să strălucească mai intens decât oricând.

Fluturele s-a apropiat de ea, tremurând. Știa că dacă și-ar atinge aripile de apă, s-ar scufunda în adâncuri, pierzându-și esența, dizolvându-se pentru totdeauna.

Dar iubirea nu e niciodată lipsită de riscuri. Cu fiecare bătaie a aripilor, dorul creștea, iar sacrificiul părea tot mai inevitabil.

Erau atât de aproape și totuși atât de departe. El, născut să zboare; ea, menită să plutească.

Și totuși, în acea tensiune, în acea imposibilitate, iubirea lor devenea din ce în ce mai profundă, mai pură.

Într-o clipă de grație, Fluturele Dor a înțeles că adevărata iubire nu cere posesie, ci acceptare.

Nu trebuie să atingi, să ții sau să domini, ci să te dăruiești complet, fără teamă de pierdere.

Și în acea clipă, a renunțat la dorința de a se apropia fizic de Frunza de Apă.

A plutit deasupra ei, dansând în lumina soarelui, și și-a dăruit tot sufletul ei, fără a aștepta nimic în schimb.

Iar Frunza de Apă, simțind acea iubire copleșitoare, a început să strălucească. Nu mai era doar o simplă frunză pe apă, ci o rază de lumină, o reflecție pură a iubirii absolute.

Iubirea lor a schimbat totul. Nu au avut nevoie să se atingă, pentru că iubirea care îi lega era dincolo de formă, dincolo de materie.

Iubirea lor vindeca, transforma și răspândea lumina în toate colțurile universului.

Fluturele Dor a continuat să zboare, dar nu mai era apăsat de dor.

Frunza de Apă a continuat să plutească, dar acum cunoștea sensul profund al liniștii sale.

În uniunea lor tăcută, au creat Religia Iubirii, o religie care nu cere decât să iubești fără a cere ceva în schimb, să te dăruiești fără teamă și să accepți că iubirea adevărată nu moare niciodată, chiar dacă nu e mereu tangibilă.

Se spune că cei care își deschid inimile către Religia Iubirii își vindecă rănile cele mai adânci.

Căci această iubire, pură și fără limite, schimbă destine, unește suflete și face ca tot ce e stricat să fie din nou întreg.

Religia Iubirii nu e despre un zeu îndepărtat, ci despre legătura dintre toate ființele, despre acea scânteie divină care arde în fiecare dintre noi.

Așa cum Fluturele Dor și Frunza de Apă au învățat, iubirea adevărată nu e în posesie, ci în dăruire. E în sacrificiul de a lăsa pe celălalt să fie liber, să fie ceea ce este, și totuși, să iubești cu o putere care schimbă totul.

Iubirea lor a devenit povestea fiecăruia dintre noi, căci în inima fiecărui suflet se află o Frunză de Apă ce așteaptă să fie descoperită și un Fluture Dor care își caută răspunsul."