Laureatul Berlinalei: “Vreau ca până la 40 de ani să tac”
- Scris de Ziua de Cluj
- 15 Iul 2010, 17:54
- Cultură
- Ascultă știrea
Florin Şerban, creatorul filmului “Eu când vreau să fluier, fluier”, a studiat regia de film la Bucureşti şi la celebra Columbia University din New York. A menţionat însă întotdeauna că este şi absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai (UBB). Cu prilejul “Porţilor deschise ale filosofiei”, desfăşurate ieri la Cluj, profesorii şi colegii săi i-au oferit o Diplomă de Excelenţă. Florin Şerban le-a dezvăluit studenţilor câteva din secretele filmului său, dar şi din avantajele de a studia filosofia.
“Ne-am întrebat în ce măsură experienţa de formare filosofică a lui Florin Şerban a avut relevanţă în munca sa de cineast”, a justificat Alexander Baumgarten, profesor al UBB, acordarea distincţiei, completat de profesorul Virgil Ciomoş, care a făcut o pledoarie ghiduşă pentru filosofie. “Filosofia vă învaţă cum să pierdeţi timpul pentru a-l câştiga”, a conchis Ciomoş.
“Ii mulţumesc lui Florin Şerban pentru că, deconspirându-şi cariera, a menţionat formarea sa filosofică”, a spus şi decanul Facultăţii de Istorie-Filosofie, Ovidiu Ghitta. “Mă alătur îndemnului de a veni la Filosofie. De aici poţi să faci orice, bun sau rău”, a afirmat regizorul Florin Şerban, după mulţumirile adresate celor care i-au acordat Diploma de Excelenţă.
El a evocat un moment amuzant de la examenul de licenţă, unde avea o temă dedicată “trăirii prin procură” şi filmului. “Colegii mei aveau şi ei teme oarecum depărtate de filosofia pură, iar când profesorul Claude Karnooh a întrebat dacă lucrările au legătură cu filosofia, profesorul nostru, Ciprian Mihali, a răspuns că da”, şi-a amintit Şerban.
Perioada studiilor clujene e privită de regizor ca “un moment care m-a împlinit”. “Timp de patru ani am făcut ce am vrut. Când am intrat la facultate, eram gata să mă iau de piept cu Aristotel. Acum nu mai vreau să fac nimic, vreau ca până la 40 de ani să tac”, a mai spus regizorul, în ton filosofic. “Marele bine pe care mi l-a făcut filosofia a fost un fel de obrăznicie în a mă lupta cu orice fel de idee”, a mai punctat Florin Şerban în momentul când a început să prezinte “bucătăria” filmului său.
“Eu când vreau să fluier, fluier” este povestea unui adolescent în pragul eliberării din puşcărie, care face un gest disperat pentru ca mama sa să nu-l ia pe fratele mai mic în Italia. Filmul a fost făcut după o documentare de câteva luni a regizorului şi actorilor în diverse penitenciare pentru copii şi tineri, experienţă care l-a marcat pe Şerban. “M-am întrebat la intrarea în puşcărie ce-i uneşte pe copiii de acolo”, le-a mărturisit regizorul studenţilor cu care a vorbit ieri. “îi uneşte faptul că n-au fost iubiţi, că n-au avut parte de dragoste, fie pentru că veneau din orfelinate, fie pentru că au fost părăsiţi de mici de părinţii plecaţi la muncă în străinătate”, a adăugat el.
Pentru a-şi face filmul, Şerban a făcut ateliere de actorie cu tinerii deţinuţi. “S-au înscris 150, pe parcurs au rămas 50, iar în film au jucat 17, care şi-au interpretat propriile roluri”, a remarcat regizorul. Pentru Şerban, diferenţa dintre cinematografia română şi cea de tip Hollywood e clară. “Pe noi trebuie să ne ardă, să ne doară, ca să facem film”, a spus el. Regizorul a mai dezvăluit şi care sunt filmele sale româneşti preferate: “Poliţist, adjectiv”, “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” şi “Moartea domnului Lăzărescu”.
Şcoala de actorie a lui Florin Şerban
Pentru următorul său film, regizorul caută tot un actor neprofesionist, ca şi majoritatea din “Eu când vreau să fluier, fluier”. “Trebuie să fie un om de vreo 50 de ani, pe care să-l pregătesc. Dacă nu dau de el, nu fac filmul”, a spus Şerban. în urma experienţei avute cu deţinuţii din prima peliculă, cineastul intenţionează să înfiinţeze o şcoală de actorie. “Vreau să fac o şcoală de actorie pentru oameni obişnuiţi”, a dezvăluit el la Cluj.
