Nae Caranfil: „Mi-am permis să-mi fac pofta de musical în 6,9 pe scara Richter”. Filmul, proiectat în premieră mondială la Cluj

Ce așteptări aveți de la proiecția 6,9 pe scara Richter? Aveți emoții?

Ce așteptari să am? Să placă, să nu înceapă ploaia în timpul proiecției și mai sper ca, prin intervenție divină, succesul ulterior al filmului să amâne nedefinit marele cutremur...

De unde a pornit inspirația pentru cel mai nou film al dvs.?

Un prieten mi-a povestit odata istoria reîntâlnirii cu tătal său, care-și părăsise familia când el abia împlinise 5 ani. Peste ani, fiul devenind adult, tatăl are o așa-zisă tentativă de „reîntregire" a familiei, ascunzând de fapt o agendă secretă. Acesta a fost impulsul inițial, la care am adăugat „ingrediente" neobișnuite pentru o comedie: sindromul maniaco-depresiv, obsesia iminenței unui cutremur devastator, criza vârstei a doua. Plus niște elemente de musical ce intervin spre finalul filmului.

Cum a fost pe platourile de filmare?

În general, „6,9" a fost filmul cel mai „pain free" din toată filmografia mea, filmul la care n-am simțit presiuni din afara, la care munca pe platou nu mi s-a părut epuizantă, la care nu mi s-au pus condiții de durată. O fi bine, o fi rau? Voi vedea vineri. A! - și in plus, crearea episoadelor de cutremur în filmare a fost neașteptat de distractivă.

Mai mult sau mai puțin, musicalurile au cam dispărut din peisajul cinematografic român de după Revoluție. (Asta dacă nu luăm în calcul Liceenii Rock'n'roll...) De unde v-a venit ideea să împletiți elemente de musical în film? Care sunt tropii specifici genului, dificultățile în a-l aborda?

Mi-am dorit mulți ani să fac musical, deși mi-era clar de la bun început că, produs în limba română, un asemenea proiect n-are nicio șansă. Un musical nu poate fi „dublat" într-o limba de circulație internațională fară riscul major al penibilului, iar daca subtitrezi scene în care diverși artiști cântă și dansează, efortul de citire a titlurilor sabotează vraja muzicii sau a coregrafiei. Mi-am permis, într-o mică măsură, să-mi fac totuși „pofta" în 6,9, pentru că în film există o trupă de teatru care repetă la un spectacol de musical, așadar problematizarea acestui gen devine parte din dramaturgie.

Interviul integral AICI.