Pionierul fotojurnalismului a fost clujean
- Scris de Mona Kovacs
- 11 Ian 2016, 12:27
- Cultură
- Ascultă știrea
Carol Popp (Pap Károly) de Szathmary (1812 - 1887) a fost fiul unui mic nobil, pastor al Colegiului Reformat din Cluj. Școala elementară și studiile în Drept le face la Cluj, dar, atras de artă, pleacă să studieze pictura la Roma și la Viena, la Academia de Arte, unde îi cunoaște pe Peter Fendi (1792-1842) și Johann Treml (1816-1852). Conform celor relatate de istoricul și jurnalistul George G. Potra (1940-2015) în lucrarea Aspecte privind istoricul fotografiei în România, prima fotografie a lui Szathmary datează din 1948 și a fost făcută cu primul aparat de fotografiat adus în țară în 1840, este vorba de Cupidon cu bratele frânte, fotografia a fost realizată pe o coală ministerială cu ajutorul unui procedeu special (calotipie) în care se folosea clorura de argint ca sensibilizator şi cea de sodiu sau iodura de potasiu pentru fixare. În timpul Războiului Crimeii (1853-1856), Szathmári s-a aflat pe malul Dunării unde se dădeau lupte şi a reuşit să imortalizeze chipuri, scene de luptă, fortificații, devenind astfel primul artist fotograf al României şi primul fotoreporter de război din lume. Clişee pe sticlă şi fotografii cu ofițeri superiori din toate armele şi din toate taberele se păstrează la Cabinetul de stampe al Academiei Române. În octombrie 1855, revista "The Illustrated London News" îi publică imaginea-portret a generalului rus Mihail Dimitrievici Gorceakov și este premiat în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris din acelaşi an pentru albumul cu imagini din Războiul Crimeii, oferit apoi de fotograful clujean şi împăraţilor Napoleon al III-lea şi Franz Iosif I, reginei Victoria, regelui Würtembergului şi marelui duce Carl Alexander de Saxa-Weimar-Eisenach.
Carol Popp de Szathmary a fost fotograful oficial al lui Alexandru Ioan Cuza și Carol I, fiind primul fotograf atestat oficial în România. Cea mai mare parte a vieţii a trait în Bucureşti, a publicat un volum cu 100 de fotografii şi a deschis expoziţii în 1864 şi 1868. Cu ocazia Expoziţiei Universale din 1873 de la Viena obţine premiul II cu peisaje româneşti şi costume naţionale.