Povestea preacurviei cu “stand-up comedy”

O comedie neagră, cu nobili, târfe şi borfaşi, dar şi cu aluzii la situaţia României a deschis miercuri seara noua stagiune teatrală clujeană.

Istoria prinţului care se îmbracă în haine de om sărman ca să vadă cum merge viaţa supuşilor săi e o temă destul de folosită în cultura lumii. La Shakespeare, în piesa “Măsură pentru măsură”, ea capătă accentele unei comedii negre, cu tentă de satiră politică şi morală. Textul a fost pus în scenă la Cluj de regizorul german Matthias Langhoff ca o poveste a oamenilor de azi, cu apăsarea istoriei cinice în spate, şi jucat într-o avanpremieră miercuri seara la Teatrul Maghiar.

Langhoff e renumit pentru felul acut în care încarcă o piesă cu noi semnificaţii, cu aluzii la situaţii şi întâmplări de astăzi, fără a pierde însă firul roşu al acţiunii originare. Aşa se întâmplă şi în “Măsură pentru măsură”, un spectacol mare din toate punctele de vedere – durează patru ore, are un decor amplu, cu scenă turnantă, propune mai multe registre de joc actoricesc, include scene de improvizaţie şi secvenţe muzicale, are un limbaj foarte dur uneori şi în ansamblu şochează spectatorul “cuminte”, care-l vede pe Shakespeare ca un autor “clasic” şi decent.

Intriga din “Măsură pentru măsură” poate fi rezumată simplu. Ducele Vienei se preface că pleacă într-o călătorie pentru a lua pulsul cetăţii lui. Îl lasă în loc pe inflexibilul Angelo, care crede că moravurile cetăţenilor au luat-o razna şi condamnă la moarte, ca exemplu, un bărbat care a lăsat însărcinată o tânără în afara căsătoriei. Însă chiar Angelo e dispus să păcătuiască cu sora condamnatului. Intriga se complică, dar la final Ducele află întreaga afacere şi îndreaptă lucrurile. Acţiunea are un subtext etic, dar şi trimiteri politice, iar Matthias Langhoff exploatează aceste elemente. El “actualizează” subiectul şi îl transpune într-un spaţiu generalizat. Spectacolul începe cu o proiecţie video în care apar Hitler, Stalin sau Ceauşescu, Kennedy şi Mao, apoi Piaţa Muzeului din Cluj, localizând cumva spaţiul, şi continuă cu o “pledoarie pentru actor”, ca să marcheze convenţia de joc propusă.

Într-un decor turnant, asimetric, actorii joacă în trei registre: cel al dramei, cu frământarea surorii condamnatului, Isabela, şi ipocrizia lui Angelo, cel al comediei, uneori sinistre, cu tăieri sângeroase de capete, cu Ducele travestit în om din clasa de jos, şi cel al improvizaţiei, când se vorbeşte despre criza economică, mama Omida, Isărescu, Tökes sau Marko Bela. Se adaugă momentele muzicale, cu sonete de Shakespeare cântate de actori. Spectacolul are o desfăşurare masivă, cu o gamă foarte diversă de semnificaţii şi detalii. Solicită atenţia şi... rezistenţa spectatorilor, pentru că durează patru ore, iar în partea a doua are nişte hibe, precum accentuarea notei de “musical”, lungirea scenei “demascării” sau finalul un pic expediat. Totuşi, e un spectacol remarcabil, care merită văzut de oricine, mai ales datorită jocului splendid, susţinut, al tuturor actorilor, conduşi magistral de Langhoff. “Măsură pentru măsură” e un super-spectacol, aşa cum la Cluj nu s-a mai văzut de mult.

Actorul total

Excepţională a fost în avanpremiera de miercuri interpretarea lui Hathazi Andras (foto). Echilibrat în rolul Ducelui, savuros în cel al lui Pompeius, personajul în care se deghizează, construind un personaj de periferie, care vorbeşte un soi de maghiaro-română cu accent ţigănesc, şi foarte “pe fază” în scenele de “stand-up comedy”, de improvizaţie pură. Hathazi va fi un concurent de top pentru premiile teatrale de anul viitor.