RELIGIE. ÎPS Bartolomeu: „Moartea e doar o sincopă existenţială!”
- Scris de Ziua de Cluj
- 15 Iul 2010, 17:53
- Cultură
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
Faptul că Mântuitorul Iisus Hristos nu a fost găsit atât de femeile mironosiţe cât şi de Apostolii Petru şi Ioan, care au venit la mormântul unde fusese îngropat avea tocmai menirea „de a-i convinge că Domnul înviase”, a subliniat astăzi mitropolitul ortodox al Clujului ÎPS Bartolomeu Anania (foto) în mesajul adresat cu ocaztia Paştilor. Ierarhul a subliniat importanaţa evitării termenului „a trecut în nefiinţă” în relatările cu privire la moartea cuiva.
„Când Domnul lipseşte dintre cei morţi, El trebuie căutat, neapărat, printre cei vii. Moartea nu este altceva decât o sincopă existenţială, asemenea unei pauze într-o partitură muzicală, despre care toată lumea ştie că face parte din muzica însăşi”, a punctat mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, îPS Bartolomeu Anania.
Mitropolitul Clujului a subiliniat că limba română are foarte multe sinonime pentru a spune că cineva că a murit, de la „a decedat”, „s-a săvârşit”, „a încetat din viaţă”, „s-a stins”, până la „a plecat dintre noi”, „şi-a dat sufletul”, „a trecut la cele veşnice”, „s-a mutat la Domnul”, „a fost chemat de Dumnezeu”.
în ciuda gamei bogate de expresii, în relatările din presă sau audiovizual cu privire la moartea cuiva se foloseşte destul de des termenul „a trecut în nefiinţă”, a arătat ierarhul:
„Dacă s-a referi la un om care în viaţa lui nu a crezut în Dumnezeu, nici în suflet şi nici în viaţa viitoare, încă am mai înţelege solidaritatea redactorului cu mortul de a cărui existenţă s-a ales praful. Dar ca să spui că un Dosoftei, un Varlaam, un Eminescu, un Brâncoveanu, aceasta e o impietate nu numai asupra celui pomenit, ci şi asupra simţului comun al unui popor care s-a născut creştin şi care, iată, se încăpăţânează să rămână creştin”, a punctat mitropolitul Clujului.
Ierarhul, tototadă scriitor cunoscut, a menţionat că expresia reprezintă „o impietate şi faţă de limba română”, deoarece verbul "a trece" presupune o tanziţie dintr-un mediu în altul, de la un mod de existenţă la altul, în timp ce „nefiinţa” e negarea oricărui mod de existenţă sau mediu.
„Vrem o folosire corectă şi cuprinzătoare a vrebului ? Iat-o în una din cântările noastre pascale: „că din moarte la Viaţă şi de pe pământ la Cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi”, a punctat îPS Bartolomeu.
Mitropolitul Clujului a subiliniat că limba română are foarte multe sinonime pentru a spune că cineva că a murit, de la „a decedat”, „s-a săvârşit”, „a încetat din viaţă”, „s-a stins”, până la „a plecat dintre noi”, „şi-a dat sufletul”, „a trecut la cele veşnice”, „s-a mutat la Domnul”, „a fost chemat de Dumnezeu”.
în ciuda gamei bogate de expresii, în relatările din presă sau audiovizual cu privire la moartea cuiva se foloseşte destul de des termenul „a trecut în nefiinţă”, a arătat ierarhul:
„Dacă
Ierarhul, tototadă scriitor cunoscut, a menţionat că expresia reprezintă „o impietate şi faţă de limba română”, deoarece verbul "a trece" presupune o tanziţie dintr-un mediu în altul, de la un mod de existenţă la altul, în timp ce „nefiinţa” e negarea oricărui mod de existenţă sau mediu.
„Vrem o folosire corectă şi cuprinzătoare a vrebului ? Iat-o în una din cântările noastre pascale: „că din moarte la Viaţă şi de pe pământ la Cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi”, a punctat îPS Bartolomeu.
DISTRIBUIE
Comenteaza
