Un alt Adrian Marino va fi dezvăluit clujenilor

Volumul “Cultură şi creaţie”, cu articolele din tinereţe ale savantului, va fi lansat vineri, la Târgul Gaudeamus din Piaţa Unirii.

 “Apariţia acestui volum de articole este un gest editorial polemic, pentru că după apariţia memoriilor sale, Adrian Marino a devenit un personaj de boemă literară, de cafenea literară, ceea ce nu este”, afirmă istoricul literar Aurel Sasu, iniţiatorul primei ediţii din publicistica de tinereţe a cunoscutului savant clujean. “Cultură şi creaţie” este prima carte în care sunt cuprinse articolele de presă publicate de Adrian Marino între 1939, pe când avea doar 18 ani, şi 1947, înainte de a fi condamnat din motive politice. Volumul va fi lansat vineri, la ora 12.00, la Târgul Gaudeamus din Piaţa Unirii.

 

Antologia publicată de Editura Eikon apare la puţin timp după polemica naţională generată de “Viaţa unui om singur”, volumul de memorii al lui Marino, extrem de acid la adresa unor personalităţi culturale româneşti. Conform lui Aurel Sasu, articolele reunite aici dovedesc o consecvenţă profesională cultivată de Marino de-a lungul vremii. Textele antologate sunt studii de istorie literară sau cronici, dar şi eseuri de... mentalitate culturală, care vor deveni, în timp, preocupări pentru marile proiecte ale eruditului clujean. Marino practică publicistica, adică ceea ce mai târziu va caracteriza drept “efemer” şi “superficial”, dar o face altfel decât congenerii săi, adică aplicat şi mereu cu apel teoretic.

 

O anumită “seriozitate” a textului de gazetă marchează chiar şi articolele de la 20 de ani. Tânărul scriitor observă cu rezervă faptul că alţi publicişti cultivă strict actualitatea, atitudine care, scrie el, e “neprielnică formării unui corp de cunoştinţe literare sistematice”. Notaţiile acute, întâlnite mai târziu în memorii, pot fi găsite şi aici. “Actul critic prezintă, în momentul de faţă, simptomele unei vădite atrofieri”, scrie Marino.

 

Una dintre cauze, continuă el, ar fi “lenea intelectuală”, pe care o analizează într-un eseu. “Huliganul cultural” e un eseu polemic extrem de dur, ca şi unele pagini din memoriile de peste 50 de ani. Marino nu se dezminte în consecvenţa atitudinii sale, considerată “inflexibilă” de contemporanii din anii ‘90. Tomul dezvăluie publicului un scriitor care a fost egal cu sine de la 18 la 77 de ani.

 

Călinescu, “oaia neagră”

 

Tot în articolele din “Cultură şi creaţie” apar primele semne privind relaţia lui Adrian Marino cu George Călinescu, al cărui asistent a fost în anii ‘40, definită în memorii ca “eşec”. într-un comentariu la piesa “Şun” a lui Călinescu, Marino, asistent al celebrului critic, se dovedeşte un ucenic nu prea ascultător, “pişcându-l” pe maestru pentru narcisismul său.

 

în articolul numit simplu “G. Călinescu”, Adrian Marino îşi construieşte un subtil autoportret involuntar, văzându-şi mentorul drept un solitar ajuns “oaia neagră” a celor din jur. O “oaie neagră” a devenit, în cele din urmă, însuşi Adrian Marino în ultimele săptămâni, din cauza memoriilor sale.