Viaţa ca un accident pe o şosea umedă

Cineastul Alexa Visarion şi-a lansat sâmbătă la Cluj cel mai recent film, “Luna verde” - bine jucat, dar cu probleme de concepţie regizorală.

 

 Nişte tineri care-şi trăiesc viaţa pe fugă, prin sms-uri, conversaţii prin “webcam”, idile pe net, decizii de moment, nervozitate juvenilă şi neîmpliniri interioare sunt eroii din “Luna verde”. Cel mai nou film al regizorului Alexa Visarion a fost lansat sâmbătă şi la Cluj, la cinematograful Victoria, în prezenţa unei părţi din echipa de realizatori. “Luna verde” marchează revenirea lui Alexa pe marile ecrane după 19 ani. Cineastul pare să-şi fi asumat, cu această nouă producţie, o provocare: aceea de a-şi adapta discursul filmic la maniera contemporană.

 

Intenţia merită consemnată şi se dovedeşte în oarecare măsură reuşită. Alexa Visarion foloseşte un scenariu scris de o tânără studentă a sa, Iris Spiridon, bazat pe un alt scenariu, din 1987, chiar al regizorului, transformat în “material didactic”. Priza la tiparul de sensibilitate contemporan este evident mai mare în abordarea tinerei scenariste, fiind accentuată şi de castingul care include în rolurile principale actori din noua generaţie. Tudor Istodor, Marius Manole, Andreea Vasile, Ioana Anastasia Anton sau Richard Bovnoczki şi Gabriel Vodnar sunt eroii dinamici ai peliculei. Regizorul distribuie în partituri de fundal şi vedete ca Maia Morgenstern, Rodica Mandache, Marian Râlea sau Răzvan Vasilescu, dar impactul acestora în intrigă este minor, chiar nesemnificativ.

 

“Luna verde” este povestea unui accident petrecut pe şoseaua dintre Bucureşti şi Braşov, în care sunt implicaţi mai mulţi tineri. Acest accident bizar este doar un pretext pentru creionarea portretului intim al fiecărui personaj, de la fratele voluntar şi un pic violent, care-şi struneşte sora adolescentă, la cuplul uşor snob care se ironizează pe marginea gusturilor şi năravurilor culturale. Unele din personajele filmului vorbesc despre artă şi tablouri proaspăt colecţionate, despre “agăţarea” prin internet, despre muzică “gay”, premiere teatrale sau statut social. Alte personaje vorbesc despre relaţii interzise, despre familie, despre responsabilitate. Interacţiunea finală între dandy-ul Răzvan şi adolescenta derutată Ioana, după misteriosul accident, se vrea întâlnirea dintre două lumi, dintre două sensibilităţi.

 

Filmul lui Alexa Visarion e bine jucat de toţi interpreţii şi bine dozat în secvenţele care construiesc intriga. Din păcate, regizorul se dovedeşte cam inabil în încercarea de a edifica nişte personalităţi ale personajelor sale. El foloseşte scene secundare care ar trebui să definească tinerii eroi: momente de familie, de hobby, de socializare. Numai că aceste momente sunt artificiale, fără greutate în economia întregului şi par “lipite” strident în “povestea” filmului. De altfel, tot filmul lasă această impresie de schematism care supără, deşi naraţiunea nu e deloc lipsită de calităţi. “Luna verde” e un pariu ambiţios al lui Alexa Visarion cu sine însuşi. Explicaţiile detaliate oferite spectatorilor după premiera de la Cluj arată o nesiguranţă interioară a regizorului în privinţa noii sale “reţete”. Dar dacă, precum un congenere de-al său, Alexa Visarion va învăţa ceva din acest film doar pe jumătate reuşit, atunci următorul său proiect va fi un succes total.

 

între teatru şi film

 

Alexa Visarion (născut în 1947) este unul dintre cei mai cunoscuţi regizori de teatru din România. A lucrat la Cluj în anii ‘70, montând printre altele “Meşterul Manole”, de Blaga. Are şi o semnificativă activitate cinematografică, ca regizor şi scenarist.

 

A realizat filmele “înainte de tăcere” (1978), “înghiţitorii de săbii” (1981), “Năpasta” (1982), “Punct şi de la capăt” (1987), “Vinovatul” (1991). Pentru “Năpasta” regizorul a primit Leul de Aur la Festivalul de la Veneţia. Alexa Visarion este Doctor Honoris Causa al Universităţii “Babeş-Bolyai”.