Investițiile străine ale ultimului deceniu în România: Clujul urcă, Bucureștiul coboară

Ponderea regiunii Clujului în soldul investițiilor străine directe din țara noastră a crescut de la 3,9 la 5,7% în decurs de un deceniu, în timp ce regiunea București-Ilfov a cunoscut o scădere de la 63,4 la 60,7%.

Regiunea Nord-Vest, din care face parte Clujul, avea o pondere de 3,9% în anul 2009, de 5,9% în 2015 și de 5,7% în 2019, relevă un raport al Consiliul Investitorilor Străini (CIS). În perioada 2009-2018 au fost consemnate creșteri procentuale în regiunile Nord-Vest, Centru, Vest și Nord-Est și scăderi în București-Ilfov, Sud-Est, Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia.

Repartizarea soldului ISD
(2009 / 2015/ 2018)

București-Ilfov 63,4% 59,4% 60,7%
Centru 7,4%, 9,0% 9,0%
Sud-Muntenia 7,2% 7,2% 6,3%
Nord-Vest 3,9% 5,9% 5,7%
Sud-Est 5,9% 4,5% 4,2%
Sud-Vest 4,1% 3,4% 3,1%
Nord-Est 2,0% 2,6% 2,4%

Sursa: CSI  

Analiza CIS relevă că, în România, fluxurile de ISD au înregistrat o valoare netă negativă de -338 de milioane de euro în primele cinci luni din 2020, față de o valoare netă pozitivă de +2,05 miliarde în aceeași perioadă din 2019. Chiar dacă această tendință este de așteptat să se inverseze în lunile următoare, semnalul inițial oferit de direcția fluxurilor de ISD în primul semestru din 2020 reflectă riscul ridicat pe care investitorii străini îl percep asupra economiei României și mediului de afaceri pe termen scurt.

"Relocarea activităților de producție în apropierea principalelor țări consumatoare (cu precădere a celor din China) menționată inclusiv la nivelul Comisiei și a Parlamentului European reprezintă o oportunitate pentru România de a se poziționa ca o locație atractivă pentru ISD.

România se află însă în competiție cu statele din regiune și, așa cum arată și, în condițiile unei competitivități reduse a regiunilor sale față de cele ale statelor învecinate și a lipsei de măsuri coerente de politică publică pentru atragerea de ISD cu valoare adăugată ridicată, riscă să consolideze tendința existentă de atragere, cu precădere, a activităților cu valoare adăugată și intensitate tehnologică scăzute.

Ar fi oportună o prezență mai intensă a României pe piețele internaționale, cu precădere în această perioadă, prin agențiile guvernamentale de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor, precum Invest Romania. Cu o atitudine proactivă, acestea ar putea coordona contacte cu potențiali investitori, facilitând relația cu administrațiile locale în implementarea proiectelor de investiții".

Regiunile noastre sunt necompetitive

CIS relevă că România a beneficiat de 0,45% din fluxurile totale de ISD la nivel global, adică 81 de miliarde de euro în 2018. Datele Băncii Naționale a României (BNR) arată că firmele cu ISD au efectuat 75% din exporturi și 68% din importurile totale. Numărul de salariați în companiile ISD reprezintă 26% din numărul total al salariaților din România, în scădere față de anii precedenți.

"Sectorul serviciilor are cea mai mare pondere a stocurilor de ISD din România, 47% din total. În schimb, în sectorul high-tech stocurile de ISD ca pondere din totalul industriei prelucrătoare sunt de numai 5%, cel mai scăzut nivel din regiune.

România a atras în 2016 numai 5% din volumul total al ISD aferent industriilor high-tech și serviciilor intensive în cunoaștere din regiune. În schimb, 52% din stocuri au fost direcționate către Ungaria, 18% către Polonia și 14% către Cehia, specializarea regională acționând astfel în defavoarea României.

Carențele de competitivitate ale României sunt reflectate și la nivelul indicelui regional al competitivității. Niciuna din cele 8 regiuni de dezvoltare din România nu se ridică la nivelul mediu de performanță al Uniunii Europeane (UE), incluzând regiunea București-Ilfov", conform raportului.

Studiile de caz din industriile de energie, automotive și telecomunicații arată că performanța companiilor cu capital străin este superioară la nivelul valorii adăugate brute pe angajat, mai ridicată, atât față de media pe economie, cât și față de media pe sector – în ultimul caz excepție făcând companiile de automotive, unde valorile sunt egale.

Tendința companiilor multinaționale este de a se localiza în zone în care alte firme sunt deja prezente („efect de aglomerare”). Astfel de zone furnizează noilor veniți un bazin larg de forță de muncă specializată, de alte firme pe lanțul de valoare adăugată deja beneficiare de externalități tehnologice și de cunoștințe, ce le pun la dispoziție factori de producție adaptați propriilor necesități sau serviciile de afaceri de care au nevoie.