Refuzul unei strângeri de mână

La limită, chiar şi printr-o insultătoare evitare a unui semn de politeţe. Cu totul altfel stau însă lucrurile între oficiali. În acest caz impoliteţea se transformă în insultă. Iar când un şef al unui serviciu secret comite acest gest faţă de un parlamentar, şi nu unul oarecare, ci chiar faţă de cel care conduce Comisia parlamentară care supravegează respectivul serviciu secret, atunci insulta degenerează într-un uriaş scandal. Într-un stat cu o democraţie consolidată. În care normele de conduită instituţională sunt tabuuri. Oare nu ştia George Maior ce provoacă?

Ba bine că nu. Directorul celui mai important serviciu secret al României, SRI, este un politician versat. Înainte de a fi numit în post de către Traian Băsescu, el a făcut politică la propriu. În PSD. Şi la sacară înaltă. A deţinut funcţii importante în Parlamentul României. Ştie la perfecţie care este statutul unui parlamentar şi cu atât mai mult a şefului Comisiei de control a activităţii SRI. Şi, mai presus de toate, George Maior este un personaj echilibrat, stăpânit, întrucâtva introvertit pe care rareori îl vezi ieşindu-şi din sărite.
Deputatul Georgian Pop - tot PSD, de unde vine şi Maior - şeful Comisiei de control asupra SRI, i-a întins mâna lui George Maior la capătul audierii acestuia. A făcut-o extrem de vizibil. Chiar l-a atins pe piept. Este cu totul şi cu totul exclus ca directorul SRI să nu fi remarcat gestul. Mai ales că el a fost însoţit şi de câteva cuvinte. Şi, cu toate acestea, directorul SRI a ignorat mâna întinsă de cel care conduce Comisia parlamentară care îi supravegează Serviciul de Informaţii.

De ce a făcut-o? Nu pot exista decât două ipoteze. Prima ipoteză este că George Maior s-a înfuriat. Atât de mult, încât şi-a ieştit din fire. Şi a riscat să facă un gest insultator. Care nu putea să-i scape niciunui jurnalist şi nici unui alt martor ocular. Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că directorul SRI a reacţionat atipic. Contar propriului său temperament şi comportament. Ceea ce înseamnă că a regretat de îndată ceea ce a făcut. În această eventualitate era obligatoriu ca, în scurt timp, într-o formă sau alta, să-i ceară scuze lui Georgian Pop. Dar nu a făcut-o. Dacă şi-ar fi cerut scuze, am fi aflat până acum. Faptul că nu şi-a cerut scuze este demonstrat de bâlbâielile penibile ale deputatului Georgian Pop. Care, insultat fiind şi nereacţionând bărbăteşte pentru a scăpa de ruşine, afirma cu seninătate că Maior poate că nu a observat mâna întinsă. Mâna întinsă care îl lovea în piept.

Al doilea scenariu este mai plauzibil. Şi anume că George Maior, cunoscut pentru autocontrolul său, l-a insultat în mod deliberat pe Georgian Pop. De ce ar fi făcut-o? Mai întâi pentru a-i plăti o poliţă. Cum de a cutezat acesta să-l invite la Comisie în controversatul proiect Roşia Montană? Pentru că orice ar fi spus sau nu ar fi spus, directorul SRI ieşea şifonat. În al doilea rând pentru a-i arăta pisica. Pentru a-i transmite, clar şi în public, cine este adevăratul jupân. Cine pe cine supravegează de fapt. Cine pe cine controlează.