Proba de foc. Cum se rupe şi cum nu se rupe USL

Proba de foc. Cum se rupe şi cum nu se rupe USL
Urmează cel mai dur examen din istoria acestei anlianţe politice care a reuşit formidabila performanţă de a obţine la alegeri atât de multă încredere din partea populaţiei, încât dispune de o majoritate parlamentară de peste 70 la sută. În acest moment, în mod paradoxal, au dreptate şi cei care afirmă că alianţa nu se rupe, dar şi cei care prognozează ruperea acesteia.

Totul depinde, dar absolut totul, de viitoarea Lege a bugetului şi de modul în care ea va fi respectată.În urma negocierilor cu troica - FMI, Comisia Europeana şi Banca Mondială -, s-a stabilit linia de demarcaţie între partea plină şi partea goală a paharului. Pe de-o parte, Guvernul Ponta este constrâns la un deficit extrem de scăzut, pe de altă parte, sunt necesare resurse masive pentru crearea de locuri de muncă şi generarea de valoarea adaugată. Există o populaţie care a primit, după primul an de la alegeri, o serie de reparaţii, e adevărat, destul de modeste, şi, pe de altă parte, există aceeaşi populaţie care, în continuare, este marcată de numeroase speranţe, dar şi de temerea că, în loc să se îmbunătăţească, viaţa se va înrăutăţi. Măiestria Guvernului este că în acest an, extrem de dificil fiindcă este anul în care într-adevăr ar urma să ieşim din criză, dar, în acelaşi timp, este şi anul marcat de două campanii electorale, să poată controla economia, ferind-o de derapaje şi, în acelaşi timp, să facă în aşa fel încât viaţa cetăţenilor să se îmbunătăţească şi nu care cumva să se înrăutăţească. Este nu numai o operaţie de reglaj fin, ci şi una care presupune curaj, profesionalism, imaginaţie şi inteligenţă.
În acest moment, cei care se îndoiesc de faptul că vom putea să trecem în buget şi să şi realizăm investiţii, care să reprezinte 6 la sută din PIB, au dreptate. Obiectivul este extrem de ambiţios. Dar au dreptate şi cei care speră că se va putea. Au dreptate cei care se îndoiesc că vom îndeplini condiţiile necesare pentru ca, la jumătatea anului, să putem reduce CAS-ul cu 5 la sută. Şi acesta este un obiectiv extrem de curajos. Dar au dreptate şi cei care afirmă că va fi posibil. Au dreptate cei care au luat la înjurături ideea introducerii unei noi accize, destinată construcţiei de autostrăzi, dar au dreptate şi cei care susţin că o scumpirea a benzinei, cu 30-40 de bani la litru, va asigura resursele necesare acestui obiectiv major, a cărui îndeplinire ne-o dorim toţi. Şi sunt multe capitole ale viitorului buget unde se joacă practic această mare carte a putinţei şi neputinţei. De care depinde, în ultimă instanţă, existenţa ori nonexistenţa, în viitor, a USL.

Pentru liberali ar fi, de pildă, catastrofal ca CAS-ul să nu poată fi totuşi redus. Ar fi un motiv de casus belli. Dacă în Legea bugetului nu va fi scris, în mod expres, că mărirea preţului benzinei, acea diferenţă de 30-40 de bani, trebuie să se ducă exclusiv în construcţia de autostrăzi, dacă nu va exista o garanţie clară a acestui lucru, pentru PNL va fi un casus belli. Dacă România nu va putea face formidabilul efort, în condiţiile unui PIB nu prea mare, ca 6 la sută din acesta să fie destinat creşterii economice, respectiv investiţiilor, şi dacă aceste investiţii vor însemna locuri de muncă şi crearea de valoare adăugată şi nicidecum podeţe şi trotuare electorale, atunci o asemenea situaţie, pentru PNL, va fi un casus belli.

Soarta USL nu stă în declaraţii de iubire ori în declaraţii belicoase. Ci în construcţia reală, concretă şi, cel mai adesea, plină de sacrificii a unei economii sănătoase. Aceasta este adevarata miză a unui buget care, din păcate, din nou, a stat sub semnul exigenţelor unei troici reprezentate de contabili. Şi nu de oameni politici cu viziune.

 

Comenteaza