Adică, poate fi interesant pentru public să difuzezi materiale de tip analiză/bilanţ/previziune, mizând pe faptul că oamenii vor să înţeleagă mai bine ce a fost şi să se informeze despre ce-ar putea să fie. De acord. La primul material de acest fel (mă voi referi, în continuare, mai ales la previziuni, deşi unele considerente sunt valabile şi pentru bilanţuri), reacţia este pozitivă, din interes, cum am spus, şi din curiozitate. La al doilea material întâlnit, cota este încă ridicată, deoarece intervine elementul de comparaţie şi de provocare. A treia analiză/previziune are şanse să fie ori repetitiv-redundantă (în lipsa unei alternative), ori marcat diferenţiatoare (pentru a-şi justifica rostul), iar de la a patra încolo orice adaos sporeşte confuzia şi inflaţia, în dauna interesului şi a credibilităţii. Ca să nu mai vorbim de faptul că există previziuni generaliste şi previziuni de nişă, de pildă, politice, economice, finaciare şi valutare, de preţuri, sportive, legate de mass-media etc. Am o mică teorie cu privire la aceste lucruri, cu aplicabilitate în acest moment.
În opinia mea, un material informativ de acest fel ar trebui să poarte girul autorităţii, în dublul şi deplinul înţeles al termenului: pe de-o parte, autoritatea în înţelesul de reprezentantă a statului, îndrituită, abilitată profesional şi financiar, competentă şi credibilă pentru a face asta, pe de altă parte, ar fi vorba despre o „autoritate în materie", instituţie sau persoană cu nivel ridicat de recunoaştere în societate, în rândul elitelor şi al maselor. Abia în acest caz, informaţiile vehiculate pot fi luate în seamă, reprezintă un capital de lucru sau de speranţă, pot accede în planurile de activitate şi în proiecţiile bugetare ale unor instituţii/persoane, devin nu doar interesante, ci şi utile. Nu ne facem mari iluzii cu privire la existenţa unor asemenea „autorităţi" în România. Pe de altă parte, sunt absolut convins că există oameni, de la politicieni şi patroni, până la comercianţi şi jurnalişti, care, din diverse motive, „apleacă urechea" la astfel de informaţii difuzate cu largheţe, mizând pe intuiţie sau poate doar pe convenabilitate. Cum există (prea) multe previziuni şi nu toate pot fi adevărate (confirmate), rezultatul este unul previzibil. De aceea, accentul pus de mine este unul clar: nu orice informaţie de acest fel trebuie considerată ca „previziune calificată", ci mai degrabă ca opinie, mai simplă sau mai sofisticată, a cuiva îndreptăţit, mai mult sau mai puţin, să facă asta. În acest fel se preîntâmpină natural un alt pericol, prezent şi el în industria mediatică. Este vorba de folosirea acestor vehicule de informare, asemenea sondajelor de opinie, nu atât pentru informarea publică onestă, cât ca instrumente de PR, în scopul discreţionar al satisfacerii unor interese partizane sau, pur şi simplu, în scop manipulativ. În acest caz, cavalcada previziunilor riscă să se transforme într-un nou episod al războiului nevăzut dintre jurnalişti şi PR-işti, cu proaste rezultate pentru cei dintâi în privinţa imaginii şi a credibilităţii.
Cât priveşte răspunsul pe fond la întrebarea din titlu, risc şi eu două răspunsuri scurte, dar ca opinie, nu ca previziune autorizată, în politică şi în mass-media, unde pot pretinde că mă pricep mai bine. Aşadar, din punct de vedere politic, 2014 nu va fi mai bun, pentru că, în România, paradoxal, niciun an politic nu poate fi bun: anii electorali sunt ai compromisului, ai populismului şi smulgerii votului; anii dintre alegeri sunt, pe de-o parte, ai „furăciunii" şi ai „reparării stricăciunilor electorale", iar, pe de altă parte, ai pregătirii „stricăciunilor" pentru noile alegeri. Din acest „cleşte" electoral încă n-a ieşit nimeni, iar vremea pentru bună guvernare n-a sosit niciodată. Măsurile juste, cele care au produs bunăstare, creştere, dezvoltare, câtă a existat, au fost fie externe, fie întâmplătoare, fie trecătoare. Însă nu există greşeală mai mare din partea societăţii decât neimplicarea, dezgustul şi pasivitatea. Implicându-te politic, votând într-un fel sau altul, e posibil să greşeşti, stând de-o parte, greşeala este sigură, fără dubii. Abia participarea la vot şi mişcările sociale îi mai pot schimba pe politicieni, după cum s-a dovedit. Din acest punct de vedere, prevăd un 2014 politic prost pentru România.
Din perpectivă mass-media, anul abia început are la fel de multe dileme, dintre care principală va fi cea a finanţării. Ştim că anul 2013 a fost al opririi descreşterilor veniturilor din publicitate şi că 2014 va fi, probabil, cel al creşterii uşoare. Cu toate că scade publicitatea în print, nu creşte cea în online, cum se aşteaptă unii şi cum ar părea firesc, şi nu sunt semne că se va schimba ceva în acest an, dacă lucrurile decurg în mod identic. E o problemă de sistem? E o problemă de funcţionare? Este una de credibilitate? Deja o tematică pentru un subiect întreg de abordat cu un alt prilej.
Viorel NISTOR
