Codul Penal şi noaptea minţii

Toate aceste noi coduri au fost elaborate, trecute prin asumare de răspundere şi promulgate de preşedintele României încă din anul 2009. Oameni buni, suntem în 2014. Între timp, Guvernul Boc a mai supravieţuit doi ani şi ceva. A urmat tot un Guvern băsist, Guvernul MRU. Fiecare dintre aceste Guverne a beneficiat de o majoritate parlamentară. Aşadar, dacă în noile coduri existau lucruri greşite, ele trebuiau schimbate prin Parlament din 2009 încoace. Sau dacă, prin absurd, pentru că, nu-i aşa, avem această cutumă, oamenii aflaţi la butoane ar fi decis că modificările se pot face prin ordonanţă de urgenţă, cine i-a oprit şi cine Doamne i-ar fi putut opri să dea respectivele ordonanţe de urgenţă?

Astăzi, premierul Victor Ponta este somat. Dacă nu produce schimbări în Codul de Procedură Penală, înseamnă că este corupt. Şi va fi anchetat ca atare de către procurorii doamnei Kovesi. Iar somaţia vine nu numai de la şeful DNA, ci şi, sau în primul rând, de la preşedintele României. Cel care a promulgat prostiile încă din anul 2009.

Nu mă voi referi câtuşi de puţin la detalii. Legate de momentul din care ar trebui să înceapă interceptările telefonice ale unor cetăţeni. Voi ataca în schimb o chestiune de principiu. Codurile toate, Civil, de Procedură Civilă, Penal şi de Procedură Penală, sunt printre cele mai importante legi ale unui stat. Urmează, ca greutate, imediat după Constituţie. Nu sunt legi organice. Sunt legi superorganice. Ca atare, este de bun simţ, şi asta se întâmplă pretutindeni în lume, ca asemenea coduri să nu poată deveni literă de lege până când nu sunt temeinic dezbătute de toate segmentele opiniei publice, de toate categoriile socio-profesionale implicate şi, evident, până nu sunt supuse, articol cu articol, unei analize în Comisiile juridice ale Parlamentului şi în plenul celor două Camere. Afirmaţia de mai sus nu poate fi cotrazisă de nimeni. În mod raţional. Şi totuşi în România s-a întâmplat o nemaivăzută. Traian Băsescu a decis, în urmă cu mai mulţi ani, ca cele patru proiecte de legi organice să fie siluite. Să fie promovate fără dezbatere în opinia publică şi fără dezbatere parlamentară. Pur şi simplu prin asumarea răspunderii de către Guvern. Şi astfel, Guvernul Boc le-a trântit pur şi simplu într-o zi pe masa Parlamentului şi a spus aşa: „Ori le votaţi, ori Guvernul cade". Majoritatea aflată la ciolan s-a grupat brusc şi disciplinat şi, în ciuda protestelor opoziţiei şi opiniei publice, ca să nu mai vorbim de nenumăratele proteste venite din interiorul diferitelor segmente ale justiţiei, codurile au trecut. În sensul că Guvernul nu a căzut. Cred că am avut atunci un serial de cel puţin zece analize pe această temă, în care am avertizat că, imediat după intrarea acestora în vigoare, românii îşi vor da seama în ce capcană au căzut. Pentru că legi de o asemenea importanţă şi complexitate nu pot fi apanajul unui grup restrâns de politicieni şi de jurişti. Şi, inevitabil, în condiţiile în care nu are loc o dezbatere, vor apărea greşeli, erori care vor fi extrem de greu de corectat mai târziu.
Între timp, de când USL a răsturnat o parte a regimului Băsescu, partea executivă şi o parte din legislativ, au fost promovate, pe calea dezbaterii paralmentare, câteva modificări ale acestor coduri. Insuficiente. Şi inconsistente. Iar acum, ce observam cu uimire? Că exact cei care au promovat şi au promulgat cu iresponsabilitate prevederi greşite, după ce au umblat sorcova câţiva ani, ţipă ca din gură de şarpe, acuzând partide care la timpul respectiv s-au opus procedurii de asumare de răspundere că ar fi vinovate pentru că aberaţiile clocite acum câţiva ani nu sunt corectate pe ultima sută de metri.

Este cu adevărat noaptea minţii. Cel puţin în materie penală.