Marele mister al anticipatelor

Aceasta este o adevărată bombă cu ceas.Pe mine unul nu mă poate lua prin surprindere scenariul conform căruia PNL vizează, într-o perspectivă imediată sau oricum pe termen scurt, crearea unui Guvern Klaus Iohannis. De altfel, sunt primul, din câte ştiu, care, de mai multe zile, a ataras atenţia că un asemenea proiect nu poate fi exclus sub nicio formă din calcule. La fel cum PSD-ul poate forma o majoritate, e drept, fragilă, şi PNL ar putea fi în situaţia de a dispune de o majoritate. Tot fragilă. Cu cine poate face PSD majoritate? Cu ajutorul parlamentarilor UNPR, PC, cu o parte din PP-DD şi cu parlamentarii minorităţilor, inclusiv cei ai UDMR. Dar PNL? Cu cine ar putea face o majoritate? Cu PDL, cu partidul devenit parlamentar al Mişcării Populare, cu cea mai mare parte a PP-DD, dar şi cu UDMR, în ideea ca, finalmente, aceste partide se vor regăsi în familia popularilor europeni. Într-o asemenea eventualitate, parlamentarii celorlalte minorităţi, altele decât cea maghiară, se vor alătura şi ei taberei liberale. Acest scenariu poate fi înţeles şi acceptat din punct de vedere logic. Sub aspect psihologic, el este însă şocant. Pentru că presupune, în mod obligatoriu, acordul şi susţinerea lui Traian Băsescu. Dar nu Traian Băsescu este cel care, în mod repetat, s-a pronunţat favorabil în legătura cu Klaus Iohannis, insistând chiar ca PSD să accepte solicitarea PNL? Şi nu este Klaus Iohannis cel pe care liberalii, UDMR-ul şi alte forte politice l-au mai susţinut o dată pentru a ajunge premier?

Dar, cum spuneam, nu acest anunţ al lui Crin Antonescu este adevărata bombă cu ceas. Ci celălalt. Cel referitor la posibilitatea unor alegeri anticipate. Bomba, care a trecut aproape neobservată, nu a fost lansată întâmplător. Ea nu reprezinta vreo eroare a preşedintelui PNL şi, cu atât mai puţin, vreun derapaj verbal. Este parte a unui posibil proiect. La ce fel de anticipate s-ar fi putut referi Crin Antonescu? La anticipate prezidenţiale? La anticipate parlamentare? Sau la ambele anticipate?

Cum s-ar putea ajunge la alegeri parlamentare anticipate? Conform Constituţiei, doar prin căderea succesivă a unor propuneri de prim-miniştri. Prin imposibilitatea ca, într-un termen rezonabil, România să poată să aibă un Guvern stabil. Dar tocmai am arătat cum, în această ţară, chiar în asemenea momente tensionate, este posibilă, din punct de vedere aritmetic, formarea nu a unei majorităţi, ci chiar a două majorităţi. Fie în jurul PSD, fie în jurul PNL. Numai că, în acest moment, la butoanele Executivului se află PSD. Beneficiind de precedentul Tăriceanu, când PDL a plecat de la guvernare, dar PNL a continuat să aibă un premier, fără a mai fi nevoit să treacă pe la Cotroceni, PSD, astăzi, ar putea dormi liniştit. În sensul ca preşedintele Traian Băsescu, chiar dacă ar fi aliat cu PNL sau chiar dacă, din alte motive, ar fi interesat să ajute acest partid, nu ar putea interveni şi nu ar putea impiedica formare Guvernului Ponta III. În schimb, acest Guvern Ponta III ar putea să fie expus unei moţiuni de cenzură câştigătoare dacă PNL ar reuşi, în zilele viitoare, să formeze o nouă majoritate. O asemenea eventualitate rămâne deschisă chiar până la alegerile prezidenţiale. Deci, oricând, în eventualitate unei moţiuni de cenzură câştigătoare, poate fi imaginata fie crearea unui Guvern Klaus Iohannis, fie, în caz de blocaj ulterior, declanşarea alegerilor parlamentare anticipate.

Dar dacă domnul Crin Antonescu s-a referit la prezidenţiale anticipate? Teoretic, este posibil. Dar numai în măsura în care Traian Băsescu demisionează. Admiţând că s-ar întâmpla acest lucru înainte cu câteva luni de încheiere mandatului său prezidenţial, interimar la Cotroceni ar ajunge preşedintele Senatului. Deci Crin Antonescu. El şi-ar putea netezi astfel drumul către un mandat prezidenţial, dar, în acelaşi timp, ar putea utiliza întreg arsenalul de care, în prezent, dispune Traian Băsescu pentru a forţa, până la alegeri, instalarea unui Guvern PNL. Adică Klaus Iohannis. Sau, şi iată acesta este al treilea scenariu posibil al anticipatelor, tot preşedintele în exerciţiu, indiferent cine ar fi el, dacă doreşte, poate determina alegeri parlamentare anticipate pur şi simplu prin lansarea unei propuneri imposibile, care nu poate fi adjudecată de principalele forţe politice, de persoana însărcinată să formeze noul Guvern.

Toate variantele de mai sus, care, iată, încep să fie lansate nu de un analist sau altul, ci chiar de principalii actori ai scenei politice, presupun, în esenţă, un stadiu avansat al coagulării doctrinare. Adică o separare clară între dreapta şi stânga. Este România pregătită pentru un asemenea tip de luptă? Şi unde se plasează Traian Băsescu? Câtă credibilitate prezintă el, în eventualitatea declanşării unui război atât de complicat? Dacă este nevioe de un garant, cine este garantul? Nu cumva el se află la Berlin?