Proprietatea statului român vs administrarea eficientă a proprietăţilor sale

Proprietatea statului român vs administrarea eficientă a proprietăţilor sale
În România, statul deţine proprietăţi imobiliare (terenuri, clădiri) care sunt proprietate publică sau privată a statului ori în administrarea sau în folosinţa unor contribuabili.

Toate aceste proprietăţi "deţinute" de statul român, în fapt sunt deţinute şi se află în proprietatea diferitelor ministere, instituţii ale statului român, consilii judeţene, consilii locale. Acest aspect a îngreunat şi îngreunează utilizarea, respectiv exploatarea cât mai eficientă a acestor proprietăţi de către instituţiile publice, prin simplul fapt că trecerea unor terenuri, imobile din proprietatea unui minister în a altuia se face extrem de greoi şi un astfel de proces poate dura şi ani de zile, fapt care în foarte multe situaţii a dus efectiv la abandonarea unor investiţii pe care anumite autorităţi publice doreau să le realizeze pe anumite terenuri sau în anumite imobile, dar, din cauza problemelor ivite în transferul respectivelor proprietăţi între două ministere sau instituţii publice, aceste investiţii au trebuit abandonate. Aceste aspecte de natură juridică privind transferul sau utilizarea unor terenuri, imobile de către diferite instituţii publice s-ar putea rezolva extrem de uşor şi în beneficiul tuturor dacă toate proprietăţile statului (terenuri, imobile, maşini, echipamente) ar fi trecute în proprietatea unei singure autorităţi de stat, care, astfel, ar avea posibilitatea de a le gestiona într-un mod mult mai transparent, mai viabil şi mai eficient, atât pentru stat, cât şi pentru eventuale investiţii ale mediului privat.

Ministerul Apărării Naţionale deţine în proprietate terenuri şi imobile care nu se mai utilizează sau se utilizează într-un proces extrem de redus, însă neutilizarea acestora la capacitate normală produce pierderi extrem de mari suportate de la buget de noi toţi; or, acest lucru s-ar putea schimba radical dacă toate aceste terenuri, imobile, echipamente ar fi în proprietatea unei autorităţi unice a statului român. Ea ar putea decide ca unele terenuri să fie utilizate într-un mod mai eficient şi acest lucru s-ar putea face mult mai rapid. Ministerul Sănătăţii deţine în proprietate imobile care au fost utilizate ca spitale, clinici, dar care acum zac nefolosite însă acumulează pierderi imense la buget şi care ar putea fi utilizate într-un mod mult mai eficient dacă ele s-ar afla în administrarea unei singure autorităţi. Ministerul Educaţiei deţine în proprietate imobile care au fost utilizate ca şcoli, dar care acum zac nefolosite, mai cu seamă în mediul rural, însă acumulează pierderi la bugetul de stat şi ar putea fi utilizate într-un mod mult mai eficient dacă s-ar afla în administrarea unei singure autorităţi. Pentru a înţelege mai bine demersul meu, voi prezenţa doar două exemple în acest sens, toate aflate în Cluj-Napoca.

Clădirea Comandamentului Armatei a IV-a Transilvania, cunoscută şi ca Vechea Cazarmă Sf. Gheorghe, situată în zona centrală a municipiului - un imobil impozant care acum pare că este utilizat la o capacitate foarte redusă faţă de posibilităţile sale, dar care acumulează cheltuieli destul de ridicate la bugetul de stat. Un aspect deloc de neglijat este şi terenul aflat în proprietatea Comandamentului, care se întinde pe o suprafaţă extrem de mare (după cum se poate observa pe Google Maps) şi care este nefolosit. Sigur că, dacă această clădire respectiv acest teren ar fi în proprietatea/administrarea unei autorităţi unice a statului român şi nu în cea a Ministerului Apărării Naţionale (MAN), Consiliul Judeţean Cluj, Primăria Cluj-Napoca sau autorităţile centrale de la Bucureşti ar putea utiliza clădirea/ terenul în scopuri mult mai efciente. Clădirea ar putea fi utilizată de personalul altor instituţii publice care duc lipsă de spaţiu (Ministerul Finanţelor Publice) ar putea fi închiriată unor entităţi private, s-ar putea realiza un muzeu al armatei cu piese din războaie, iar în curtea interioară ar putea fi creat un adevărat muzeu în aer liber al armatei în care să fie prezentate echipamente militare, maşini, spaţiul fiind extrem de generos. Aici ar putea discuta/analiza situaţia hotelului care aparţine MAN şi care este de văzut cât este de rentabil, însă sunt convins că ar fi mult mai rentabil dacă parte din el ar fi scos în circuit public.

Imobilul şi terenul generos aflate în utilizarea Jandarmeriei Cluj-Napoca pe str. Piteşti, colţ cu Dorobanţilor, din zona centrală a municipiului, nu sunt utilizate la capacitatea lor normală, dar acumulează costuri uriaşe la bugetul de stat şi ar putea fi utilizate mult mai eficient dacă de acest lucru s-ar ocupă un administrator unic şi trecerea din proprietatea unui minister în cea a altuia nu ar mai fi un impediment major în realizarea unor investiţii mult mai rentabile şi fezabile pentru comunitate şi pentru statul român. Dacă s-ar dori, această clădire şi terenul aflat în utilizare s-ar putea utiliza şi de divizia de jandarmi care foloseşte o altă clădire la o distanţă de 300 m pe str. Năvodari. Această clădire din urmă ar putea fi demolată şi astfel spaţiul în care se doreşte construirea Filarmonicii sau o altă investitiţie (propunerea mea este că un parking în zona respectivă ar fi mult mai eficient) ar fi mult mai generos. Sau clădirea de pe Piteşti să fie demolată, iar acolo să fie ridicat un parking cu adevărat necesar şi care ar acoperi un mare gol în ceea ce priveşte lipsa locurilor de parcare pentru întreaga zonă centrală.

Aceste exemple nu sunt singulare şi ca ele sunt foarte multe altele, atât în Cluj, cât şi în restul ţării, de aceea consider că este momentul ca România să treacă la un nivel superior în a-şi administra patrimoniul, proprietăţile (imobile, terenuri, echipamente), toate acestea să fie în proprietatea unei singure autorităţi a statului român şi astfel utilizarea acestora de către instituţiile statului român sau entităţi private să se facă mult mai rapid, mult mai uşor, mult mai transparent. Dacă toate acestea se vor realiza, vor avea de câştigat comunitatea locală, mediul privat şi statul român, prin reducerea masivă a costurilor neperformante pe care ele le produc zilnic prin neutilizarea la capacitate normală, cât şi prin atragerea de resuse suplimentare şi însemnate la bugetul local şi la cel naţional. Pentru a se realiza toate acestea este nevoie ca toţi cei aflaţi la conducerea ţării sau a ministerelor să înţeleagă că un astfel de demers nu ar duce la un prejudiciu din avutul lor personal, ci că, în fond, şi ei ar fi mult mai câştigaţi dacă ar administra doar ceea ce le este util şi care ar genera venituri.


Lucian FANEA
economist
lucianfanea.blogspot.ro

 

Comenteaza