Evenimentele focalizate nu par desprinse din actualitate, ci luate cu grijă din agenda soioasă a unui politician grobian, lipsit de imaginaţie. Personajele care animă aceste studiouri, deşi figuri cunoscute, par nişte roboţi setaţi, care, din când în când, mai schimbă decorul şi programele între ei. Pentru televiziunile de ştiri, la modul paradoxal, ţara se reduce la capitală şi la câteva palate, iar cetăţenii ei sunt în număr de trei: Băsescu, Ponta, Antonescu. Problemele societăţii, dezbătute zi de zi, lună de lună, an de an, sunt şi ele doar câteva: Băsescu este bun sau rău, Ponta este bun sau rău, Antonescu este bun sau rău, în dozaje diferite, în funcţie de banii şi de influenţa de care fiecare dispune în aceste „agenţii de publicitate". Chestiuni legate de economie, sănătate, învăţământ, cultură, nivel de trai, viaţă socială, sărăcie, dezvoltare, strategie naţională şi altele sunt secundare, fiind fie ocolite, fie apărând ca piese ataşate la dosarul „problemelor principale", mai sus menţionate. Pentru televiziunile de ştiri nu există, cu adevărat, o agendă externă de evenimente şi priorităţi, cum nu există o agendă internă. Ştiri internaţionale pentru aceste „birouri de marketing politic" sunt atunci când unul din personajele cultivate de ele se întâlneşte cu vreun om important sau reuşeşte să „fure" o poză cu acesta. Iată un exemplu de inconştienţă şi iresponsabilitate: toate televiziunile, site-urile şi ziarele din Europa şi din lume deschideau cu noutăţi din Ucraina, aflată în pragul unui război (nu e sigur de care), doar la noi, ţară de graniţă, s-au dat douăzeci de „breaking news", în câteva ore, cu revelaţiile, reale şi închipuite, ale lui Tăriceanu. Dezmăţul jurnalistic etalat în aceste zile, prilejuit de ruperea USL, a atins cote nemaiîntâlnite, dar şi pagube de imagine imposibil de recuperat.
Un inventar sumar ne arată că în România există cel puţin şase televiziuni de ştiri importante (TVR News, Antena 3, Realitatea TV, România TV, B1 TV şi Digi 24). Eu nu cunosc o ţară, având caracteristicile noastre, cu atât de multe canale de ştiri. Mi-aduc aminte că în SUA există trei mari asemenea posturi, care deservesc o ţară întreagă. Şi, de fapt, la ce ar putea servi atât de multe la noi, decât la slujirea intereselor partidelor, persoanelor, unor jocuri partizane, fie politice, financiare, grupuri de presiune. Nicidecum la mai buna informare a publicului. Îi admir şi invidiez pe cei care spun că au reuşit să scape de televizor sau să-l ţină închis de ani de zile. Personal, prin natura ocupaţiei, dar şi din dependenţă mărturisită, nu am reuşit asta şi încerc să fiu măcar prizonierul critic al televiziunii. De aceea, pot evalua şi constata acest bilanţ sumbru. Dintre toate aceste canale, Digi24, din trustul cu acelaşi nume, pretinde poziţia cea mai neutră, deşi şi el are un trecut de partizanat pro Băsescu ce a lăsat urme. Cu toate acestea, din câte se ştie, a fost şi cel mai puţin urmărit, obiectivitatea ca valoare jurnalistică neavând preţ la un public puternic polarizat şi biciuit întruna cu informaţii dirijate. O figură de neutralitate face şi TVR News, un post public de ştiri, înfiinţat şi reinfiinţat după pofta celor de la putere. Sigur că acesta ar trebui să fie etalonul în materie de ştiri ca şi canal public şi, într-o oarecare măsură, chiar este. Asta până când cei de la putere reuşesc, şi reuşesc, să-l subordoneze şi să-i distrugă audienţa. Antena 3, din trustul lui Dan Voiculescu, deocamdată cel mai urmărit şi mai vehement, a fost constant anti Băsescu şi oscilant pro Antonescu şi Ponta, pentru a se fixa acum definitiv în favoarea actualului premier. Realitatea TV îşi caută insistent o nouă identitate, după multiple schimbări de direcţie şi de patroni. Sub o slab jucată neutralitate, postul se poziţionează mai nou pro Antonescu şi anti Ponta, dar nu întoarce spatele lui Băsescu şi grupării sale. România TV, a parlamentarului PSD şi milionarului Sebastian Ghiţă, într-un registru de semi-tabloid, ignorând toate standardele jurnalitice, are o poziţie ferm şi constant pro Ponta şi, deopotrivă, anti Antonescu şi Băsescu. B1TV a fost, de la crearea sa ca şi canal de ştiri, favorabil pe faţă preşedintelui şi critic al USL. Mai nou, păstrându-şi aversiunea faţă de premier şi partizanatul faţă de preşedinte, postul cochetează cu Antonescu de la ruperea USL. Aşadar, fără dubii, ale publicului şi ale CNA, avem un scor: Ponta -2, Băsescu-1,25, Antonescu-0,75.
Dar acestea sunt lucruri ştiute. Uimitor este cum fiecare dintre aceste canale vorbesc despre Românii complet diferite. Nici punerea lor în cmplementaritate sau concurenţă, nici măcar media aritmetică sau medierea între aceste imagini de laborator nu dau un întreg inteligibil. De aici am tras concluzia că în ţara noastră, văzută aşa, adevărul nu este posibil, deci el nu există. Şi nu este o ţară de basm, ci România reală.
Rătăcirea aceasta tulbure a televiziunilor de ştiri poate fi o bună şansă pentru ziare şi site-uri de ştiri, nici atât de bete, nici atât de slugarnice, de a se reabilita şi a reface onoarea „nereperată" a presei autohtone.
