Cine încalcă şi cine nu o decizie a justiţiei?

Şeful ANI a declarat, în mod explicit, că toţi cei care îl ajută pe Mircea Diaconu să strângă semnături devin complici la o operaţiune de încălcare a unei hotărâri judecătoreşti definitive. Cu alte cuvinte, sunt ameninţaţi penal până şi cetăţenii care semnează pentru ca domnul Mircea Diaconu să-şi poată depune candidatura. În aceste condiţii, cei mai mulţi reprezentanţi ai clasei politice se fac complici ai şefului ANI, prin lipsa lor de reacţie. În realitate, cel care încalcă, în această situaţie, legile statului, cel care ar trebui să răspundă pentru asta este chiar domnul Horia Georgescu, preşedintele ANI. Şi iată de ce. Nu există niciun act normativ şi nu există nicio hotărâre judecătorească prin care să se stabilească faptul că domnul Mircea Diaconu ar putea fi sancţionat cu interdicţia de a candida la alegeri.
 
Sediul materiei este legea ANI, articolul 25, hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privitoare la incompatibilitatea domnului Mircea Diaconu şi interpretarea legii făcută de Curţii Constituţionale a României. Conform acestor documente, Mircea Diaconu este incompatibil prin faptul că a deţinut simultan două calităţi, cea de senator şi cea de director al Teatrului Nottara. Înalta Curte, stabilind acest lucru, remarcă faptul că domnul Mircea Diaconu a fost de bună-credinţă, întrucât, înainte că ANI să se fi pronunţat în vreun fel, omul politic a consultat Senatul României care ar fi decis, în mod eronat, că această situaţie nu este una de incompatibilitate. Conform legii, consecinţă unei situaţii de incompatibilitate este că persoană respectivă nu mai poate deţine, timp de trei ani, demnitatea în virtutea căreia a devenit incompatibil, cu excepţia acelei demnităţi care este rezultată din alegeri. 
 
Prin urmare, domnul Mircea Diaconu nu mai are dreptul, timp de trei ani, să fie director de teatru. Dar ar putea fi, de pildă, director al unei reţele de librării. Pentru că nu este o demnitate de acelaşi fel. Conform legii şi conform literei hotărârii Înaltei Curţi, el ar putea fi parlamentar şi chiar senator din simplul motiv că această este o funcţie rezultată din alegeri. Cu atât mai mult, el ar putea fi, de exemplu, deputat. Nu numai pentru că şi acest statut rezultă în urma unui proces electoral, ci şi fiindcă nu este o demnitate de acelaşi fel cu cea de senator. Cu atât mai mult, domnul Mircea Diaconu poate fi parlamentar european, o cu totul şi cu totul altă demnitate. Tot rezultată în urmă unor alegeri.

Admiţând, prin absurd, că actul normativ şi hotărârea Înaltei Curţi sunt, forţând litera şi spiritul legii, interpretate împotriva drepturilor fundamentale ale domnului Mircea Diaconu sau ale altor persoane în aceeaşi situaţie, el sau ei nu ar avea voie să fie, în următorii trei ani, nici senatori, nici deputaţi, nici europarlamentari. Dar, atenţie, nimic nu-i interzice domnului Mircea Diaconu dreptul de a candida. Nu scrie niciunde aşa ceva. Nu există nicio interpretare oficială de acest fel. Prin urmare, dacă domnul Mircea Diaconu este împiedicat să candideze în orice fel, conform legii, cel care face acest lucru, indiferent cine e, comite o infracţiune. 

Cine încalcă legea deci, domnule preşedinte ANI, Horia Georgescu? Mircea Diaconu sau domnia voastră? Cine ar trebui urmărit şi sancţionat penal? Cei care semnează pe liste pentru Mircea Diaconu sau îndeamnă la această ori dumneavoastră, care îi ameninţaţi împiedicând procesul electoral?