Acciză cu arc

Acciză cu arc
Săptămâna trecută îndrăzneam să anticipez că „vom avea baroni fericiți”, cu gândul la banii strânsi din mărirea accizei la combustibil ce, cutezam eu să „speculez”, vor avea ca destinație reală baronetul local.

N-au trecut decât câteva zile și „n-a cântat cocoșul de trei ori” că au început să apară semnele și dovezile. Și, foarte repede, am mai aflat ceva important, că nu vom avea doar baroni fericiți, ci vom avea și baroni arestați.

Mai întâi despre acciză. E un cuvânt  urât, ce a stat amorțit vreme îndelungată, fără să însemne ceva precis în percepția publică, asociat vag cu prețurile mari și cu lucrurile scumpe. Chiar și sună prost, iar rostirea lui seamănă cu presarea și extinderea unui arc: ac-ciză. Însă, cineva, din lăcomie sau din calcul greșit, ține ca acest cuvânt, străin, ascuțit  și  antipatic, de uzul contabililor scrupuloși și al economiștilor cu fițe, să fie scos din dicționar și să devină vedetă politică. Căci „acciza” a început să se coacă, să se strângă, deocamdată, pe rețelele sociale, dar, odată cu creșterea tuturor prețurilor, ar putea sări la suprafață, cine știe, poate chiar până în stradă. Unora li s-a tras de la oameni, altora, de la vorbe necugetate, altora, de la cifre. Ți se poate trage însă de la un simplu cuvânt, unul pe care oamenii nici nu-l înțeleg bine, dar care, încărcat negativ, devine și mai periculos.  „Arcul” bine comprimat și apoi lăsat liber s-ar putea să facă vânt unor voturi și unor oameni.

În concret, premierul Victor Ponta nu vrea, nici la cererea opoziției, nici la alte cereri, să individualizeze veniturile din acciză, pentru a putea fi destinate precis construcției de șosele și autostrăzi. De aici se văd și onestitatea și bunacredință și intențiile și transparența acestei decizii foarte importante pentru România. Pe de altă parte, concomitent cu introducerea accizei, guvernul a început să facă cadouri baronilor locali, ironia sorții, tocmai în tone de ... combustibil. Cinismul e în floare, pentru că pretextul e deszăpezirea ce a avut loc cu trei luni în urmă, combustibilul a fost luat din rezerva de stat, perioada e de precampanie electorală, iar județele beneficiare sunt fiefuri PSD, în covârșitoare majoritate: Consiliile Judeţene Constanţa, Vrancea, Brăila, Ialomiţa, Constanţa, Tulcea. De precizat, dacă mai e cazul, că acest combustibil este acordat gratuit de stat, iar contractele de deszăpezire au fost încheiate, cum scrie presa, cu firme având legături politice sau din domeniul transporturilor, așa cum stă bine unor „aranjamente locale”.  În cele din urmă, „cadoul”  ajunge acolo unde trebuie. Să nu uităm că ne aflăm la doar câteva zile de la introducerea buclucașei taxe, până încă nu s-a adunat niciun leuț la bugetul de stat. N-am nicio îndoială că, în perspectiva alegerilor europarlamentare și prezidențiale, urmează să se întâmple lucruri „mărețe”, atât din punct de vedere electoral, cât și penal.

Căci, dacă beneficiile de partid sunt fața medaliei, atunci există și un revers, un alt fel de „baroniadă” care, cum spunea cineva, începe la SRI și sfârșește la DNA. Ieri, au fost reținuți, pentru trafic de influență, abuz în serviciu și fapte de corupție, Adrian Duicu, liderul PSD Mehedinţi şi preşedintele Consiliului Judeţean, şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie Mehedinţi, Ştefan Ponea, iar procurorii anticorupţie l-au reţinut, pentru 24 de ore, şi pe preşedintele PSD Orşova, Constantin Popescu. Pare treabă serioasă acolo. Mai sunt audiați ca suspecți un director de spital, un director de televiziune locală, secretara Consiliului Județean și alții. Tot  mass-media spune că acesta e doar începutul unei serii focalizate îndeosebi asupra protipendadei politice locale. Sigur că se pune problema dacă aceste arestări au/vor avea tentă politică. Dar ce nu are tentă politică în România? Banii știm bine că au culoare, influența, funcțiile, privilegiile, de asemenea. Mai nou, motorina și benzina au căpătat și ele culoare.

De ce sunt totuși atât de importanți acești șapte amărâți de eurocenți pe acciză? Pentru că din șapte sau făcut 40 bani, iar din 40 se vor face, probabil, 60 sau mai mult. Pentru că nu era necesară creșterea din perspectivă macroeconomică, ci doar din logică bugetară, dar asta e nerelevant, pentru că toți vrem mai mulți bani la buget. Pentru că e o „trișerie” ce nu va putea fi ascunsă, ca și destinația reală a acestor bani. Pentru că declanșează o reacție în lanț de scumpiri la toate produsele. Pentru că va genera, involuntar, o reducere a consumului, ceea ce  constituie o frână în calea creșterii economice. Pentru că au învins, ca de fiecare dată, rațiunile politice, interesele personale și oportunismul, în defavoarea intereselor strategice, naționale, de dezvoltare. Pentru că e o sursă „cinică” de venit, ce nu poate fi ocolită, asemenea TVA-ului, răsfrântă pe spatele consumatorului obișnuit. 

Comenteaza