A şti să pierzi e lucru mare, a câştiga e o favoare!

Favoarea pe care ţi-o face Bunul Dumnezeu şi apoi propriul popor. În momentul în care scriu acest text pe numărătoarea paralelă a PDL, la 85% din secţii fără diasporă, Băsescu are un avans de 37 de mii de voturi.

Chiar dacă se răstoarnă rezultatul, prefer să scriu textul ca şi când Băsescu a pierdut alegerile. Aştept acest moment de prea mulţi ani. Am uitat până şi să mă bucur. Am scris sute de editoriale şi postări pe blog împotriva individului care a fost preşedinte al României. Am participat la sute de emisiuni radio şi TV în care mi-am exprimat public dispreţul şi dezaprobarea pentru fostul preşedinte al României.

 

Cel mai ruşinos preşedinte al României. Un grobian şi un mojic impertinent care a încercat să schimbe însăşi relaţiile fireşti între oameni. Un personaj care a încercat până în ultima clipă să ne convingă că negrul e alb şi galbenul, portocaliu. Un personaj ajuns preşedinte pe cel mai puternic val de simpatie populară din 1996 încoace şi care a reuşit să-şi bată joc şi să calce în picioare încrederea şi speranţele a milioane de români. Un om care a încercat să transforme instituţiile statului, DNA, Parchet General şi o parte a Serviciilor de Informaţii în propriile arme de luptă împotriva duşmanilor politici.

 

Un preşedinte care a încercat încă din primele luni de mandat să provoace rupturi şi conflicte perpetue, atât în clasa politică, cât şi în societate. Un preşedinte care şi-a bazat până în ultima clipă mesajul exclusiv pe ură şi dezbinare. Un preşedinte care nici în ultima clipă nu vrea să admită că românii l-au înfrânt. Un individ incapabil să-şi recunoască eşecul. Un preşedinte care şi-a urcat ţiitoarea în Palatul Victoria deasupra capului plecat al fostului primar de Cluj, Emil Boc, şi deasupra capului unei ţări incapabile să reacţioneze.

 

Un preşedinte care a adus nesimţirea şi neobrăzarea la rang de virtute într-o clasă politică dominată de neaveniţi şi personaje lipsite de forţa reacţiei. Un personaj politic ce a încercat până în ultima clipă să ne convingă că România poate fi condusă la fel ca nava “Biruinţa”. Un preşedinte care a încercat încă de la început să distrugă ceea ce nu a putut controla. A câştigat în 2004 preşedinţia şi cu ajutorul presei pe care, la doar câteva luni, a început să o împroaşte cu noroi şi căreia s-a chinuit să-i distrugă cea mai de preţ valoare: credibilitatea.

 

Un personaj care a pendulat permanent între reacţii isterice şi lacrimi mincinoase. Un preşedinte care a crezut că hăhăiala e mai importantă în politica externă decât cunoaşterea regulilor diplomaţiei şi comunicării politice. Un personaj care a încercat să învrăjbească săracii împotriva  bogaţilor, la fel ca şi promotorii naţional-socialismului şi comunismului de sorginte roşie în anii ’50. A înlocuit burghezii şi moşierii cu mogulii şi oligarhii.

 

Un om şi un bărbat care a reuşit să-şi pună soţia în cele mai impardonabile situaţii prin alăturarea acesteia de ibovnica sa. Un om în care au ajuns să creadă o mulţime de oameni deosebiţi, cultivaţi şi minunaţi. Sunt oameni de cea mai bună-credinţă care au crezut şi cred cu sinceritate în forţa lui Băsescu de a transforma cu adevărat România.

 

Din păcate, i-a înşelat şi i-a minţit şi pe aceştia. Nu după mult timp, când vor ieşi la iveală secretele ascunse ale unui mandat periculos şi de-a dreptul înfiorător pentru România, susţinătorii săi inteligenţi şi sinceri vor înţelege cu adevărat pericolul prin care ar fi trecut România în cazul în care personajul s-ar fi perpetuat la putere. Nu e vina lor. Ei doar şi-au pus o speranţă, însă, din păcate, într-un individ hidos şi total lipsit de caracter. Un om care a trădat pe toată lumea şi care a sfârşit fiind învins de propria ţară.

 

Sâmbătă seara am citit cea mai groaznică comparaţie. Din păcate, extrem de reală şi actuală. în 1932, la alegerile din Germania, în urma primului tur Hitler obţinuse 11 milioane de voturi, iar generalul Hindenburg, 18 milioane de voturi. Printr-o alianţă pe alocuri nefirească, toate partidele democratice au semnat o alianţă pentru blocarea accesului lui Hitler la putere. Sloganele electorale ale lui Hitler erau: “UN bărbat împotriva cadavrului partidelor şi al grupurilor de interese”, “Dă votul tău unui om al forţei: HITLER”, “Un singur om împotriva partidelor. Un singur om contra Parlamentului”.

 

 înfiorător, nu? Vă sună cunoscut cumva? Eu m-am cutremurat în momentul în care am citit pentru că am văzut asemănări extrem de periculoase. La ora la care scriu acest text ceea ce era previzibil, se întâmplă. Dandy-ul de Modrogan, vicele Videanu încearcă să se lupte cu  evidenţa şi să ne explice că preşedintele său va continua să locuiască la Cotroceni. E o dovadă de nobleţe şi bun simţ elementar să ştii până la urmă să şi pierzi. Unii refuză să-şi recunoască înfrângerea chiar şi când ea este evidentă.

 

Din păcate cel care promova bunul simţ în politică a părăsit scena în urmă cu două săptămâni. La Cluj Traian Băsescu a obţinut conform unor numărători paralele aproape 65%. Clujenii au votat din bun simţ pentru nişte mesaşe mincinoase, din păcate. Nimeni, nimeni niciodată nu va putea scoate Clujul de pe harta României, chiar dacă unii lideri locali înfierbântaţi din pricina prea multor portocale ingurgitate, au încercat, şi se pare că au şi reuşit, să convingă cetăţenii acestui oraş că în cazul în care Băsescu nu câştigă, Clujul va fi transformat într-un loc al uitării.

 

Ce uită cei care au propovăduit astfel de lucruri este că acest oraş nu şi-a început viaţa cu ei şi nici nu va sfârşi să mai existe atunci când ei nu vor mai fi! Cluj-Napoca va trebui să primească ceea ce merită chiar dacă nu va avea neapărat un fiu al său la conducerea Executivului. Va fi Andrei Marga şi poate mulţi alţii. Clujul nu s-a născut odată cu Emil Boc şi nu va muri nici când acesta se va întoarce acasă ca emerit profesor.