Dacă ne aflăm în cea de-a două ipoteza, atunci graba PNL de a prelua puterea executivă strică treaba. Şi ar fi mai logic şi mai în interesul cetăţenilor că liberalii să vină la guvernare “pas cu pas”.
Tehnic vorbind, guvernarea ar fi putut fi preluată de PNL prin schimbarea majorităţii din Parlament, chiar şi fără acceptarea traseiştilor, încă din cursul acestui an. Ar fi fost obligatoriu ca unele formaţiuni politice să se coalizeze cu PNL şi, apoi, o moţiune de cenzură. Însă, moţiunea a fost epuizată pentru această sesiune parlamentară, în luna septembrie şi poate este foarte bine că lucrurile nu pot fi precipitate.
Dacă liberalii sunt oameni de cuvânt, atunci nu vor primi traseişti. Dar cum altfel va putea fi realizată o majoritate parlamentară? Şi când? Tot tehnic vorbind, angajamentul îi obligă pe liberali să se rezume la încheierea, după cuvenitele negociere, unor alianţe politice. Cu cine? În primul rând, cu UDMR, care formal a ieşit de la guvernare. UDMR va pune condiţii dure. Unele inacceptabile.
Un alt partid, destul de subţire şi destul de controversat, este PP-DD. Care i-a dat voturile lui Ponta, cel puţin declarativ, continuând să susţină că actuala opoziţie reprezintă o mare mizerie. Mai există UNPR. Partid de stânga. Şi mereu trădător. Şi, în fine, PC. Care şi el se află, cu arme şi bagaje şi, poate, şi cu sufletul, alături de PSD. Grea treaba, dacă nu cumva imposibilă această formulă a alianţelor.
Mai există, tot tehnic vorbind, şi soluţia expusă de Vasile Blaga. Forţarea alegerilor parlamentare anticipate. Ceea ce, dincolo de rezultatele care şi ele ar trebui bine analizate, din timp, aduce noi traume unui electorat şi aşa extrem de tracasat. În plus, trebuie văzut în ce măsură, până la urmă, cetăţenii ar avea de câştigat sau de pierdut în urmă unor asemenea combinaţii pur politice. Dacă, nu cumva, ar trebui să pornim exact de aici. De la interesul oamenilor.
“Pas cu pas” înseamnă că înainte de orice fel de declaraţii de intenţii privind guvernarea, în vechiul PNL să se clarifice lucrurile. Să se aşeze în mod natural şi fără prea multe combinaţii politicianiste ierarhiile, în funcţie de valori. Iar valorile trebuie să fie foarte precis enumerate. Aceeaşi situaţie şi în fostul PDL.
După alegeri, el nu mai poate fi ce a fost. De altfel, nici viitorul pentru ambele partide nu mai poate fi ce a fost odată. După cele două clarificări interne, urmează separarea apelor la nivel naţional. După două congrese, urmează marele congres. O conducere unică, suplă, bine desemnată şi ceea ce este cel mai important, întoarsă complet şi nu doar declarativ cu faţa către cetăţean.
Abia după satisfacerea unor asemena exigenţe, liberalii ar trebui să se gândească la guvernare. Şi abia în aceste condiţii ei vor fi cu adevărat validaţi de către cetăţeni. Şi numai aşa vor avea şanse. Altfel, mascarada continuă.
