Ceea ce s-a întâmplat cu referendumul pentru Parlament unicameral, un necinstit instrument, pus în slujba autocraţiei şi mirajului dictatorial, care are mai mult de-a face cu înşelătoria groasă decât cu democraţia. Nu cred că dacă ar fi fost informaţi corect, acei 77% din 51% care au votat pentru referendum ar mai fi luat buletinele de vot în mână.
Nu întâmplător atâtea organizaţii neguvernamentale au sancţionat modul în care a fost prezentat referendumul, ca într-o ghicitoare cu răspunsul inclus şi suprapunându-se cu alegerile prezidenţiale, ca nicăieri în Europa şi în lume, catalogându-l drept o gravă abatere de la normele democratice. Revenind, varianta Johannis, propunerea pentru premier a unei coaliţii care are ca scop în primul rând apărarea democraţiei aflate în curs de deteriorare rapidă.
Dacă ne gândim la liberali după această victorie de proporţii, care a făcut ca dl Crin Antonescu să poată scoate la vot un număr important de nehotărâţi, ei se află cu sabia lui Damocles deasupra capului. Dacă voturile acestora din turul doi se vor îndrepta spre dl Băsescu, sau, mă rog, împotriva alianţei votate în Parlament, ar duce în final, nici mai mult, nici mai puţin, în finalul care nu se va afla mai departe de şase luni, chiar la dispariţia PNL, ca şi a PNŢ, sub presiunea PDL şi, mai ales, a d-lui Traian Băsescu.
Personal, ca om care, de-a lungul a aproape douăzeci de ani, a cunoscut lumea politică postdecembristă, nu pot să nu regret eşecul unor membri ai PDL, oameni de bună calitate, eşec ce nu este al lor, ci al alunecării dlui Băsescu spre dictatură.
Aducerea dlui Emil Boc în postura de umil executant, fapt care i-a ucis personalitatea, (vi-l mai amintiţi pe Emil Boc în opoziţie, politicianul care stârnea simpatia şi admiraţia tuturor?), “amestecarea” dlui Vasile Blaga în “ciorba” lipsită de onoare a d-lui Băsescu, cel cu care nimeni nu mai vrea să încheie vreo înţelegere din cauza minciunilor peste care nici un politician nu mai crede, ruşinea, probabil, care îl face pe un Daniel Buda, de exemplu, alături de mulţi parlamentari, de a se mai expune la televiziuni, sunt doar câteva dintre motivele care ne relevă gradul de insanitate la care a dus actualul preşedinte PDL-ul, un partid considerat, în timpul Alianţei DA, un partid respectabil.
Faptul că Dl Antonescu şi, probabil, majoritatea celor ce nu mai pot fi păcăliţi de populisme ieftine “s-au prins” de stratagema conform căreia alegerile au fost câştigate de partidele de dreapta ne spune că singura variantă care rămâne, pentru a asigura democraţia şi liniştea unei bune guvernări în România, evitarea scandalului continuu, a vânătorii perpetue de vrăjitoare, stoparea încercării de subordonare a instituţiilor de forţă ale Statului, dar şi evitarea izolării României pe plan internaţional este acceptarea de către dl Geoană a unui singur premier: dl Klaus Johannis.
Poate e util să amintim că Germania a ieşit din criză cu un guvern alcătuit dintr-un partid de dreapta şi unul de stânga! Cât despre PDL, putem presupune, aşa cum este de aşteptat, să facă o analiză asupra a ce înseamnă, în continuare, ca oameni de o certă valoare politică să continue asumarea unui conducător de tipul actualului preşedinte.
