Sub comunism, ce a fost securitatea? Brațul înarmat al partidului. Pumnul și stiletul din mâna acestuia. Cu ajutorul securității, populația era ținută sub control. Dar, la rândul lor, securiștii erau controlați de Partidul Comunist. Pentru a nu o lua razna. Ei bine, după decembrie 1989, atunci când noi toți credeam și clamam faptul că Ion Iliescu a confiscat revoluția, în realitatea, securitatea se substituise statului. Și prelua frâiele acestuia.
Cel mai elocvent exemplu, pentru a înțelege situația din România, ni-l oferă Federația Rusă. La Moscova, securitatea a preluat, după puciul eșuat împotriva lui Gorbaciov, frâiele statului, în mod direct, vizibil și chiar ostentativ. A făcut-o pentru a salva Federația Rusă, de disoluție. A procedat, astfel, răspunzând unei necesități istorice. Și, evident, politice. Pentru că, atunci când securitatea rusă l-a adus la putere pe unul dintre reprezentanții săi, Vladimir Putin - după ce, în prealabil, l-a pregătit pe acesta și a pregătit sistemul pentru a-l adopta - a procedat astfel pentru că nu exista, efectiv, în absența instituțiilor democratice, o altă soluție.
Să facem doar un mic efort pentru a ne aminti că duma de stat - Parlamentul rus - era într-o totală debandadă. Nu funcționa, nici după regulile sovietice, nici după regulile democrațiilor occidentale. Devenise, pur si simplu, o instituție, nu numai parazitară, nu numai inutilă, ci și generatoare de debandadă. Iar corupția și criza economică din Rusia condusese la un prag extrem de periculos al nesiguranței cetățeanului, în ziua de mâine. Imediat după aducerea securității la putere, prin intermediul lui Vladimir Putin, toate structurile statului, toate puterile acestuia au fost preluate de oamenii KGB-ului, care nu s-au schimbat decât prin denumirea și prin adoptarea unor proceduri și definiții, prin care supravegherea și controlul exercitat asupra cetățenilor țării se chemă, vezi Doamne, lupta antiteroristă.
În Statele Unite, după căderea zidului Berlinului, după încheierea Războiului Rece, după dispariția URSS și transformarea sa în Federația Rusă, după ce, mult timp, principalele servicii secrete păreau că nu mai au obiectul muncii și, în fine, după ce terorismul internațional i-a lovit, în mod brutal și direct, pe cetățenii americani, securitatea internă, precum și securitatea externă s-au reformat, s-au adaptat și au devenit mai performante și mai puternice.
Spre deosebire însă de Moscova, Washington-ul a păstrat, prin intermediul Congresului Statelor Unite și a instituției prezidențiale, controlul absolut asupra serviciilor secrete. Acestea nu s-au substituit și nu se pot substitui, sub nicio formă, statului american. Din această perspectivă, așa cum s-a văzut și recent, când s-a desfășurat o amplă anchetă asupra unor proceduri legate de lupta antiteroristă, Parlamentul american își face bine treaba, dovedindu-se suficient de puternic și de reactiv, în raport cu securitatea internă și securitatea externă.
Dar în România, cum stau lucrurile? România este o struţo-cămilă. La fel ca la Moscova, aici, securitatea s-a substituit, în mod brutal și temeinic statului, luând sub control, practic, toate instituțiile acestuia. Și nelăsându-se controlată de nici una dintre puterile statului. Dar schimonosind democrația din Statele Unite, la București, este menținută, pe toate căile și, în special, prin propagandă, imaginea unei securități care funcționează într-un stat democratic, aflată sub controlul acestuia și a cărei singură menire este aceea de a apăra siguranța statului și a cetățenilor săi. În timp ce procedează invers.
