Candidaţi de mâna a doua, cetăţeni de mâna a doua

Politica “de vorbe” a făcut din actorul român - care nu evoluează pe scenă în acest moment, ci pe podiumul celor ce candidează pentru prima funcţie în stat, odată cu “întâmplarea” generată de dezbaterea mult anunţată sub camerele de luat vederi ale celor trei televiziuni, TVR, Antena 3 şi Realitatea TV- un biet individ, lipsit de scrupule şi de o vanitate greu de imaginat.

Trec peste reluarea scenariului de acum cinci ani al dlui Băsescu (cel cu arestarea membrilor Biroului Electoral Central), modificată acum prin solicitarea la indigo ca, de data aceasta, Preşedintele Director General al TVR, dl Alexandru Sassu, să fie mazilit public drept “al treilea mogul media” şi remarc imensa vanitate a unor candidaţi care se consideră, nici mai mult, nici mai puţin, decât “de mâna  întâi”. M-au scârbit copios dnii Traian Băsescu, Kelemen Hunor, Crin Antonescu, mai ales ultimul, pentru sfidarea a însăşi democraţiei.

 

Gestul Domniilor Lor de a nu fi de acord, într-o ţară europeană şi democratică, să intre în dezbatere doar în formula de cinci este de-a dreptul ruşinos.

A-i considera pe ceilalţi candidaţi, restul până la 12, “de mâna a doua” este, din punct de vedere civic şi al elementarului bun-simţ, incalificabil. Nu vreau să vorbesc cu păcat, dar am simţit în simulacrul de dezbatere care a “rulat” sâmbătă pe micile ecrane, între dl Traian Băsescu şi dl Crin Antonescu, un candidat al PNL complet schimbat: o mare de infatuare stătea să-i izbucnească printre cuvintele ce păreau cu greu stăpânite.

 

Nu m-aş fi aşteptat, spre exemplu, ca dl Crin Antonescu să facă aluzii “groase” la legătura cu Elena Udrea a dlui Băsescu, cum nu m-aş fi aşteptat mai ales la cuţitele înfipte în spatele singurei coaliţii din România, care a reuşit să adune toate forţele în stare să schimbe lucrurile în politica dezastruoasă a ultimilor cinci ani. Dacă adăugăm la aceasta aruncarea în ridicol a dlui Klaus Johannis, a singurului moment istoric în care minorităţile participau în unanimitatea lor la acest proiect al coaliţiei, avem în faţă, sau, mai bine, ascunsă în spatele scenei, proiecţia unei situaţii viitoare, în care PNL cochetează cu ideea reconstruirii alianţei D.A..

 

Dacă vedem cu câtă uşurinţă a uitat liberalul Crin că  are de luptat cu Traian Băsescu, picând în ridicolul de a declanşa atacuri joase împotriva dlui Geoană şi a şefului de campanie al acestuia, dl Hrebenciuc, fără a se gândi un moment că este de maximă importanţă turul doi al alegerilor şi ceea ce urmează după acesta, atunci va trebui să-i amintim cât de greu le-a fost liberalilor cu democraţii chiar şi atunci când proporţia era doi la unu pentru liberali. Oricum am lua-o, dl Crin Antonescu, dacă nu va câştiga preşedinţia României, va rămâne în istorie mai întâi pentru că a reuşit, printr-o laşitate greu de imaginat la D-Sa, să distrugă o coaliţie, singura care putea să scoată România din marasmul actual şi, în al doilea rând, pentru că, într-un mod subuman, a desconsiderat cu maximă infatuare alţi politicieni, care aveau aceleaşi drepturi ca şi D-Sa, luându-i drept oameni de categoria a doua.