Clujul, floarea de la butonieră a provincialismului

Am văzut şi auzit zilele astea tot ce se putea vedea şi auzi în legătură cu aşa-zisa dezbatere publică avându-i ca protagonişti pe dnii Crin Antonescu şi Traian Băsescu, amândoi candidaţi la prima funcţie în stat.

Majoritatea analiştilor s-au pronunţat în legătură cu marea pierdere de imagine pe care ar fi suferit-o dl Geoană pentru simplul fapt că nu a acceptat să devină o “anexă” a dlui Băsescu şi să se conformeze milităreşte, “întocmai şi la timp” ordinului comandantului suprem de a se prezenta la Cluj doar pentru că aşa a dorit actualul locatar de la Cotroceni. Dintr-o ipocrizie dusă pe “cele mai înalte culmi” sau, pur şi simplu, dintr-o neatenţie “jucată”, lumea publică nu s-a pronunţat, ca altă dată, analizând într-o cheie regională succesul sau insuccesul acestei dezbateri.

 

Tocmai de aceea am să spun eu de data aceasta că aşa-zisa dezbatere între cei doi politicieni nu a fost decât un alt eşec al Clujului, între atâtea altele, începând cu realegerea   dlui Funar pentru trei mandate consecutive la primăria oraşului şi terminând cu marcarea în istoria post 1989 a primei căderi a unui guvern, care, întâmplător sau nu, a fost condus de către un clujean. Să mă explic: mai întâi, trebuie să remarcăm că niciodată până acum vreo dezbatere electorală la vârf nu s-a desfăşurat sub semnul improvizaţiei şi al derizoriului. începând cu locul ales pentru desfăşurarea dezbaterii – un restaurant, nici măcar cel mai bun din oraş! -, trecând prin decorurile de cămin cultural azvârlite în grabă pe pereţi şi terminând cu graba Facultăţii de Ştiinţe Politice de a gira manifestarea, deşi Universitatea Babeş-Bolyai anunţase o dezbatere serioasă, lansând, în acest sens, invitaţii tuturor candidaţilor, se creaseră, de fapt, chiar condiţiile unui simulacru de dezbatere.

 

 O altă ipocrizie lansată fără nici un rictus pe faţă a fost şi este în continuare aceea conform căreia pentru noi, cetăţenii obişnuiţi ai acestei ţări, apucăturile de vechil ale preşedintelui, care dă ordine şi stabileşte programul tuturor, nu au prea mare relevanţă. Eu cred că au şi mai cred că gestul dlui Geoană a subliniat tocmai acest reflex totalitar al actualului preşedinte.  însă nu s-ar cuveni să închei fără a amenda o altă ipocrizie, poate cea mai mare: aceea de a accepta că vreun clujean, bucureştean sau din alt oraş al ţării este atât de prost să accepte că “temele” discutate acolo – strategia în învăţământ şi economie sau agricultură (ceea ce i-a dat posibilitatea dlui Băsescu să citească de pe hârtie “realizărili”)- sunt teme nu pentru preşedinţi, ci doar pentru prim- miniştri. Marele eşec al acestui talk-show (pentru că “dezbatere” mi se pare, totuşi, prea mult!) s-a dovedit acela că nu au fost aduse în discuţie temele mari pe care doar preşedinţii de stat le pot tranşa: mai întâi, analiza celor cinci ani care au trecut, iar, mai apoi, strategiile de politică externă şi siguranţă naţională.

 

Chiar nu reuşesc să-mi explic de ce, oare, politica externă nu a fost o temă de discuţie între cei doi candidaţi, când suntem în situaţia de a fi cea mai izolată ţară din Europa şi de ce nu a interesat strategia de securitate, în momentul în care Drepturile Omului sunt batjocorite în ultimul hal, în România? Am ajuns să ne obişnuim că suntem ascultaţi ilegal, se ascultă până şi şedinţele Comisiilor Parlamentare, se comandă deschiderea şi închiderea de dosare penale  pentru oamenii care pot periclita imaginea politicienilor aflaţi la vârf, este ameninţată şi se încearcă închiderea gurii presei potrivnice puterii, se practică ameninţarea făţişă, teroarea şi înscenările de cea mai joasă speţă.

 

Cu toate astea, nu s-a suflat o vorbă despre aceste subiecte. Nici despre situaţia materială, despre averile candidaţilor şi, poate, despre felul cum acestea au fost făcute. Dar, vorba ipocriţilor: a fost bine! Iar Clujul, pus “la butoniera” celui mai cras provincialism, s-a făcut iarăşi de băcănie!