Astăzi, acelaşi personaj, despre care voi încerca mai jos să dovedesc de ce nu poate face apel la bun-simţ, încearcă să puncteze în spaţiul public având un nou slogan, un slogan parcă decupat din povestea cu Scufiţa Rosie, cu un Traian Băsescu ce s-a transformat pe dată din lupul cel rău într-un biet nepoţel ce militează pentru abolirea nesimţirii în România. Probabil, este mai puţin jenant să vorbească Ciociolina despre virtuţile unei vieţi real creştine decât să vorbească Traian Băsescu despre bun-simţ.
Am trăit s-o văd şi pe asta. Sau consilierii de imagine ai preşedintelui Băsescu şi reprezentanţii GMP Advertising visează încă la un Traian Băsescu pe care n-au reuşit să-l creeze, sau oamenii sunt complet inconştienţi şi-l văd pe Băsescu prin ochii copilului vrăjit de propriul tată. Omul care a adus nesimţirea, tupeul, grobianismul şi agresivitatea fără precedent, dublată de lipsa recunoaşterii şansei celuilalt de a gândi mai bine decât el, candidează la alegerile prezidenţiale din acest an cu un slogan de neconceput pentru cei care i-au urmărit comportamentul şi parcursul politic.
Traian Băsescu îşi permite să candideze sub sloganul: “Vreau o Românie a bunului-simţ!”, un slogan despre care nici măcar nu mă interesează dacă l-a furat sau nu altui candidat, dar sunt, însă, extrem de interesat cum au ajuns consilierii lui să folosească pentru Traian Băsescu acest slogan. Ce vor să demonstreze aceştia? Că Traian Băsescu s-a schimbat în ultimele ore sau că este dispus să se schimbe în cazul în care românii buimaci îi vor da din nou votul?
Să uităm, oare, cu toţii cum preşedintele, cu o delicateţe plină de simţire, s-a adresat unei colege jurnaliste cu apelativul elegant “ţigancă împuţită”? Să uităm de apelativul aruncat cu nonşalanţă unei alte colege, probabil de eleganţă supremă în mintea prezidenţială,“păsărică”? Dar atunci când a folosit, cu la fel de multă delicateţe, termenul de “găozari”, acelaşi Traian Băsescu milita pentru o Românie de bun- simţ???
Să uităm cum tot Băsescu a invitat-o pe o altă colegă să urce pe masă pentru a-i explica nu ştiu ce precepte carteziene? Sau să uităm că Băsescu a reuşit să îl îndepărteze pe marele filozof şi om de cultură Andrei Pleşu după ce l-a înjurat, de la înălţimea funcţiei prezidenţiale, în chiar camera de lucru de la Cotroceni?
Să uităm că Renate Weber, fost consilier prezidenţial, a plecat din acelaşi motiv din care grobianismul fostului căpitan de vas ieşise în forma sa pură la iveală sau faptul că atunci când fostul purtător de cuvânt al Palatului Cotroceni şi consilier de taină prezidenţial, Adriana Săftoiu, ieşind pe poarta Palatului, în curte, s-a trezit cu monstrul prezidenţial urlând de la balcon că o mai aşteaptă cât de repede posibil la Palat pentru a-i face...(un lucru pe care nu-l suportă monitorul calculatorului)?
Să uităm când acelaşi personaj care doreşte să fie din nou preşedinte al României s-a trezit să se războiască cu un jurnalist de la Realitatea Tv, care-l întruchipa în mintea orbită de ură a Domniei Sale pe chiar proprietarul acestui post de televiziune?
Să mai uităm, noi, clujenii, despre faptul că acelaşi personaj sinistru l-a transformat pe Emil Boc dintr-o speranţă a politicii româneşti, confirmată printr-o prestaţie excelentă 4 ani la Cluj, într-un om politic în care sintagma de “slugoi” e lipită de Domnia Sa asemeni unei ştampile de neşters?! Să mai uităm de preşedintele care asemeni lui Caligula, care şi l-a trimis pe Ducipal în Senatul roman, a ajuns să-şi trimită fiica, mai apropiată de cafenelele din Dorobanţi sau Bamboo şi The Office, să reprezinte România în Parlamentul European sau să uităm, oare, cum acelaşi preşedinte l-a întrecut şi pe Carol al II-lea şi a sa Lupească punându-şi ţiitoare pe post de ministru chiar în sediul central al Guvernului din Piaţa Victoriei?
Ce-ar mai trebui să amintim celor care au avut naivitatea sau mişelia de a-l pune pe Băsescu să candideze sub sloganul “Vreau o Românie a bunului-simţ!”? Nu aş mai putea adăuga decât o altă celebră spusă a preşedintelui României: “Sunteţi de o nesimţire incredibilă!”, spunea Băsescu în 2006. Orice comentariu devine de prisos.
