Acestă hotărâre pleacă de la faptul că Regele Mihai I a participat, în 1932, alătuiri de Regeel Carol I, la inaugurarea Aulei „Mihai Şerban”, ceea ce a înnobilat şi acestă insituţie clujeană, aşa cum a făcut-o Regele Ferdinad atunci când a venit la inaugurarea Universităţii clujene, în 1920, cea care i-a purtat apoi numele. Desigur, este vorba despre “Babeş-Bolyai” de azi. Pe mine, perosnal, m-a încânat acţiunea conducerii Universităţii de Stiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, găsind-o, într-un fel, ca un mod repatoriu moral pentru câte suferinţe au adus Casei Regal şi Regelui Mihai I comuniştii, determinând în forţă abdicarea de la 30 decembrie 1947, a unui adevărat erou al celui de al II-lea război mondial.
Deşi, foarte tânăr atunci, Regele Mihai n-a ezitat să spijine forţele patriotice şi democratice, şi mai ales cele militare, pentru răsturnarea Guvernului Antonescu, în situaţia în care, dintr-un orgoliu stupid, acesta a refuzat să o rupă cu Germania nazistă, în momentul în care era clar că aceasta va pierde războiul. A refuzat chiar propunerea lui Iuliu Maniu făcută în numele întregii opoziţii- care i-au cerut să închie armistiţiul cu puterile aliate şi să rămână pe mai departe conducătorul Guvernului până la încheierea ostilităţilor... Curajul regelui i-a adus stima întregii lumi.Toată presa vremii, agenţiile de ştiri, posturile de radio din principalele centre ale globului, toată lumea recunoscând că prin actul de la 23 august 1944 şi terecerea României de parte Aliaţilor, s-a scurtat războiul cu cel puţin 6 luni, şi, deci, şi o mare parte din toate suferinţele şi distrugerile inerente.
Pentru curajul şi voinţa sa, Regele Mihai I a fost distins cu cele mai înalte decoraţii militare ale aliaţilor fiind considerat un erou al celui de al II-lea război mondial.
Alungat din ţara pe care o iubea nespus de nişte troglodiţi aduşi cu japca la Bucureşti în 30 decembrie 1947, s-a început vehicularea minciunilor sfruntate despre marile averi duse cu trenul respectiv în străinătate. Cinicul şi fariseul Groza a dat ordin ca la trenul prin care l-a obligat să părăseaască ţara, să fie adăugate atâtea vagoane câte maşini de colecţie duce Regele cu el, astfel încăt să se poată spune că vagoanele erau plină cu bogăţii de care, chipurile, ar fi fost jefuit poporul român.(Minciuni pe care le mai vehiculează şi azi nişte scribi sudişti, aciuiaţi la Cluj).
Numai că, curând apoi, presa occidentală scria depre un fostul Rege al României, care pentru întreţinerea familiei şi-a încropit o mică fermă de păsări din care se vindeau ouă la piaţă; sau că , Regina Ana, vindea fori etc. Toate acestea până când a ocupat un post greu, cu riscuri enorme: de pilot de încercare în S.U.A. în acest răstimp însă, un pilot din Bucureşti, un om foarte apropiat Regelui, a scos, pe riscul său, avionul proprietatea Regelui şi, păcălind pe ce din jur, a decolat cu el şi, ajuns la destinaţie, l-a donat adevăratului proprietar ca sursă de venit.
Am văzut şi eu o parte din documentarele ce ilustrau viaţa Regelui Mihai I după abdicare. Emoţionau până la lacrimi! De altfel, nici nu putea fi altfel , pentru că eu am urmat un liceu, “Principele Nicolae” din Sighişoara, unde cultul pentru monarhie şi rege era foarte dezoltat. Imi amintesc că, în timpul “grevei regale”, adică în acele luni când regele Mihai I refuza să semneze decretele lui Groza, impus abuziv de Vâşinski, noi, elevii, circulam pe străzile oraşului cu efigia Regelui prinsă pe rever, ea fiind decupată din timbrele poştale, şi scandam “Regele şi Patria”.
Mai târziu, când Groza a venit la Sighişoara şi directorul liceului i-a solicitat sprijinul financiar pentru construirea unei săli de sport, premierul l-a apostofat imputându-i faptul că elevi şcolii lui au scandat împotriva sa. La care , directorul, făcând pe naivul, a ripostat: “Nu-i adevărat, elevi liceului nostru au scandat “Regel şi Patria” - ”Da, da”, a- replicat Groza, dar “Regele şi Patria”, în fond, însemna “Jos Groza.. Stie asta toată lumea...” Si desigur, nu i-a aprobat directorului fondurile cerute.
...Revenind la sărbătoarea de azi , vom fi alături de Majestatea Voastră cu sufletul şi inima convinşi fiind că onoarea la care înălţaţi din nou acestă mare şcolă de învâţământ agricol şi medicină veterinară, va intra analele istoriei sale şi a oraşului, aşa cum intrat, de altfel, vizita din 1932.
Dar ţin să închei aceste însemnări anticipând şi evenimentul de la 25 octombrie, ziua de naştere a Majestăţii Voastre, devenită de la 25 octombrie 1944, ca un omagiu pe care armata vi l-a adus atunci, - când fost eliberat pe deplin Ardealul de Nord, de hoardele horthyste-şi “Ziua Armatei Române”, cu tradiţionalul: “La mulţi ani cu sănătate!”.Majestate.
