Cine va fi primarul de după Boc? Cât timp îşi va mai aminti Emil Boc de Cluj, prins fiind cu problemele naţionale şi internaţionale care îl plasează într-o altă ecuaţie a puterii? Va continua Clujul creşterea din perioada 2004-2008? Va risca premierul Boc să direcţioneze fondurile necesare continuării marilor proiecte de infrastructură ale Clujului punându-şi în cap o parte a propriului partid, baronii locali din Muntenia şi Moldova ai PSD şi, fără discuţie, o parte a presei naţionale? Vom avea inelul de centuri ocolitoare peste 3 ani? Vom avea pista de 3.500 de metri la Aeroportul Internaţional Cluj?
Vom avea un nou stadion municipal? Vom mai putea anunţa venirea vreunui investitor străin puternic la Cluj, după modelul Nokia, Emerson sau chiar Marcegaglia? Dar cea mai acută problemă este dacă vom reuşi în cele din urmă să circulăm pe autostrada spre Oradea şi Braşov?
Adică, dacă se vor continua şi finaliza măcar tronsoane din Autostrada Transilvania. Toate acestea, pe fondul unei crize reale la nivel global, ale cărei tentacule lovesc puternic şi în economia românească. Dar întrebările cu ţintă directă la nivel economic şi administrativ trebuie dublate de cele care privesc spaţiul public şi locul lăsat liber de personalitatea puternică a liderului Emil Boc. Practic, în ultimii 5 ani acesta a dominat spaţiul public clujean. Acum, locul său trebuie luat de alţii. întrebarea este cine vor fi aceştia? Câţi vor fi din PDL, dintre apropiaţii săi şi câţi vor penetra şi se vor impune în spaţiul public dintre liderii altor partide sau chiar din alte medii decât cel politic?
Cu siguranţă, luni bune încă se va putea trăi de pe urma imaginii lui Boc, asta cel puţin pentru liderii PDL, Buda, Tişe, Apostu, Hărdău sau Stamatian. Dar umbra lui Boc nu va mai bântui prea mult străzile oraşului şi atunci cei 5 lideri PDL vor trebui să dea piept cu realitatea. Acela va fi examenul de capacitate pentru aceştia. De cealaltă parte, cu un Ioan Rus retras în umbră şi fără voinţa reală de reintrare în scena vizibilă prea curând, Dâncu, Dimitriu, Canta şi Soporan, urmaţi de ceilalţi lideri social-democraţi, vor încerca să se impună în vederea bătăliilor din 2012, deşi sunt adversari redutabili şi la cele trei rânduri de alegeri din 2009. PNL îl împinge pe Nicoară, cel care s-ar fi odihnit, poate, puţin pe băncile “somnolente” ale Senatului într-o bătălie în care luptele politice nu vor fi doar între Apostu, Dâncu sau Canta şi Nicoară, ci şi între fostul premier Tăriceanu, actualul premier Boc şi liderii reveniţi la "cămara cu bucate" a PSD.
Bătălia pentru Cluj, care se prefigurează în luna martie, nu va fi doar una la nivel local, va fi o bătălie în care factorul şi liderii naţionali ai partidelor vor conta enorm. Nimeni nu este dispus nici să renunţe şi nici să se predea la Cluj. Cine ia Clujul va putea juca decisiv în alegerile europarlamentare din iunie, chiar în cele prezidenţiale din noiembrie - decembrie şi, cu siguranţă, va influenţa puternic imaginea partidului respectiv la nivel naţional pentru următorii ani. Sigur că, aparent, Apostu are toate şansele ca prin alipirea de Boc să conducă Clujul pentru următorii trei ani şi jumătate, dar nici Dâncu sau Canta, nici Nicoară nu sunt adversari care să fie de neglijat. Ba din contră, aş spune!
Oricare va fi candidatul PSD dintre cei doi, acesta nu va ezita să folosească faptul că şi PSD este la guvernare, nu doar PDL, pentru a sprijini eventual Clujul. De asemenea, nu cred că unul dintre cei doi, Dâncu sau Canta, îşi vor face prea multe probleme când vor lansa atacuri şi acuze la adresa candidatului PD-L, doar din cauza protocolului semnat la nivel naţional între cele două partide pentru o bună guvernare. La PNL, Nicoară va uza din plin de imaginea sa de fost preşedinte al CJ şi de clujean de generaţii şi va încerca, cu o susţinere masivă venită dinspre centru, să destabilizeze reduta "portocalie" de la Cluj.
Cel puţin, în perspectiva lui 2012 Emil Boc are nevoie, în continuare, de Cluj. Deşi, aparent, cariera sa spectaculoasă nu mai are nici o tangenţă cu acest oraş. Boc are nevoie ca la Cluj să fie ales primar un PDL-ist pentru a-şi asigura o anumită poziţionare în interiorul partidului. Boc ştie că dacă pierde Clujul, chiar şi în cazul în care va reuşi să facă slalom printre jaloanele crizei economice şi interesele clanurilor Cocoş-Petrache, Căşuneanu, Beşciu şi Vulpescu, forţa sa va scădea. Marea întrebare care rămâne este cât de mult vor mai fi dispuşi clujenii să voteze alăturări de candidaţi lângă imaginea lui Emil Boc? Reţeta a funcţionat cu succes la europarlamentarele din noiembrie 2007, la localele din iunie 2008 şi la generalele din noiembrie acelaşi an. Va mai funcţiona oare locomotiva şi în martie-aprilie 2009?
