Ce se află în spatele desemnării lui Boc

Cine datorează ceva în relaţia dintre Emil Boc şi Traian Băsescu?

 In aparenţă, simpli cetăţeni, analişti, jurnalişti sau politicieni vor spune, fără doar şi poate, că în relaţia istorică dintre preşedintele Băsescu şi primarul-preşedinte-premier desemnat Boc, cel din urmă datorează totul celui dintâi. Dacă ne întoarcem în istoria recentă însă lucrurile stau uşor diferit. Dacă, într-adevăr, funcţia de preşedinte de partid, Emil Boc a obţinut-o cu ajutorul îngerului său de la Cotroceni şi la fel şi pe cea de premier desemnat, nu trebuie uitat că acesta şi-a obţinut absolut singur ambele mandate de primar de Cluj.

 

 Mergând mai departe, pot spune, cu siguranţă, că în cazul în care Emil Boc nu ar fi câştigat pe 20 iunie 2004 Primăria Cluj Napoca, Traian Băsescu nu ar fi avut nici o şansă la prezidenţialele din 12 decembrie, acelaşi an.  Clujul a reprezentat, atunci, exact vârful de lance de care Traian Băsescu avea nevoie pentru a câştiga prezidenţialele din acelaşi an la o diferenţă de 220.000 de voturi. In cazul în care Ioan Rus şi-ar fi păstrat trendul ascendent din primul tur al localelor din 2004, Adrian Năstase avea mari şanse ca în confruntarea istorică cu Traian Băsescu să iasă învingător.

 

 Deşi mai nimeni nu a făcut referire la acest episod din relaţia Băsescu-Boc, sunt convins că cei ce vor scrie istoria epocii contemporane nu vor ezita să o scrie extrem de corect. Băsescu ştie foarte bine că şansa de a deveni preşedintele românilor era mult diminuată, în cazul în care primar de Cluj ar fi fost Rus. Şi atunci istoria s-ar fi scris altfel. Relaţia Boc-Băsescu este una cel puţin interesantă, aparent, primarul Clujului a fost supus total nebuniilor reale  şi elucubraţiilor prezidenţiale venite din Dealul Cotroceniului. In realitate, Boc, deşi a fost pus de nenumărate ori în situaţii mai mult decât penibile de către cel ce s-a dorit nu doar şeful statului, ci şi şef de guvern şi de partid, a ştiut că şansa lui în faţa duşmanilor declaraţi din interiorul PD-L (Blaga, Preda,  Berceanu, Stoica şi Boureanu) nu era doar susţinerea lui Zeus de la Cotroceni. Avea nevoie de mai mult.

 

Boc avea nevoie de validare populară, obţinută în urma alegerilor care l-au consfinţit ca “El lider maximo” în PD-L şi i-a obligat pe ceilalţi invalidaţi la alegerile locale din 2008 să-şi lase capul în pământ şi să nu mai emită pretenţii. Blaga a pierdut alegerile pentru Primăria capitalei. Preda a pierdut la Buzău.  Berceanu a pierdut la Craiova. Boureanu a pierdut la Argeş. Stoica nici măcar nu a încercat să candideze, simpatia sa în rândul electoratului fiind una absolut jenantă. Fără îndoială, însă, prima tentaţie a observatorilor scenei politice va fi una în care aceştia se vor grăbi să afirme că Băsescu şi-a pus în fruntea guvernului o păpuşă gonflabilă sau o simplă trompetă.

 

Acestei păreri, contrazisă de istoria omului politic Emil Boc, dar confirmată de poziţionările mult prea slugarnice faţă de Cotroceni, premierul Boc va trebui să îi facă faţă. Istoria devenirii lui Boc ca lider politic ajuns, poate, la un apogeu al carierei vine să confirme totuşi faptul că Emil Boc nu îi datorează totul lui Traian Băsescu. Fiecare din cei doi îşi datorează unul altuia câte ceva. Băsescu nu putea, practic, să-l desemneze  ca premier din rândul PD-L decât pe cel care a fost validat asemeni lui, de două ori la Primăria capitalei, şi o dată la nivel naţional, de către electorat.

 

Fără îndoială, Boc va avea o problemă prin faptul că nu are experienţa managerială a lui Videanu, nici hotărârea şi agresivitatea lui Blaga, nici şiretenia de viperă a lui Stoica şi nici susţinerea serviciilor de informaţii pe care ar fi avut-o Răzvan Ungureanu. Dar Emil Boc are altceva, şi anume, şansa istorică de a demonstra că „dezastrul Ciorbea” a fost doar un accident care nu are legătură cu prestaţia Ardealului la nivel guvernamental. Marea problemă a lui Emil Boc va rămâne modul în care va reuşi să le explice clujenilor că i-a părăsit. Că i-a lăsat de izbelişte după ce aceştia i-au acordat încrederea într-o proporţie dezarmantă pentru ceilalţi lideri politici locali. Emil Boc va trebui să explice de ce i-a sedus şi abandonat pe clujenii săi.

 

De asemenea, va trebui să le explice cum va reuşi din Palatul Victoria să ajute Clujul atunci când vor fi cu ochii pe el nu doar presa naţională, mult mai agresivă decât cea locală, dar şi partenerii săi de guvernare din PSD, precum şi propriii săi colegi de partid, care îl aşteaptă la cotitură. Pentru Boc va fi esenţial să îşi desemneze, într-un mod cât se poate de conştient, succesorul pe scaunul de pe Moţilor nr. 1. Dacă Emil Boc socoteşte că va putea, cu uşurinţă, să îşi desemneze succesorul la Primărie, care să fie şi îmbrăţişat, şi votat, pentru că el îi va ridica mâna pe scena de campanie, se înşală amarnic! Clujenii nu sunt nici proşti, nici uşor de păcălit şi nici dispuşi să ierte rapid faptul că Boc i-a părăsit.

 

Textul pe care se pregătesc să îl cânte la unison liderii portocalii locali Boc nu va susţine prin alocare de fonduri şi direcţionare de investitori decât o primărie care să fie condusă de un democrat liberal este un hit expirat, dacă nu, de-a dreptul, desuet. Oricum, cine va dori scaunul de primar al Clujului va trebui să lupte pentru el şi, mai ales, va trebui să îi convingă pe clujeni că el e cel mai bun. Dacă acel candidat din PD-L, PSD, PNL sau, de ce nu, independent, va reuşi să câştige încrederea şi votul clujenilor, Emil Boc va lua la cunoştinţă de acest lucru din scaunul său de premier al României şi va trebui să susţină Clujul. Acest oraş nu este doar moşia lui Emil Boc şi, în consecinţă, el nu va putea să hotărască singur cine îi va fi primarul care urmează după el.

 

Cu siguranţă, Boc ştie acest lucru şi nu va permite, din respect pentru cetăţenii care l-au votat în 2004 şi 2008, să le sfideze inteligenţa şi spiritul civic. Bătălia pentru Cluj este una în care câştigătorul nu este cunoscut dinainte. Sper ca nimeni, cu atât mai mult presa, societatea civilă şi partidele politice, să nu creadă altceva.

 

P.S.: Personal, pariez pe faptul că Emil Boc se va întoarce, în cele din urmă, la Cluj în următoarele luni şi nu îşi va abandona total electoratul care l-a încărcat cu energia necesară pentru a fi ceea ce este astăzi. Am să înşirui, aşa, pentru ca cineva poate emite judecăţi de valoare şi să joace şah de campanie, o listă cu persoane pe care le-am putea vedea în luptă pentru adjudecarea mandatului de primar: PD-L: Apostu, Buda, Stamatian sau Hărdău ori” “o surpriză de proporţii” (pariez, de asemenea, că Boc nu va permite ca Alin Tişe să-şi lase în aer electoratul care i-a acordat încrederea pentru preşedinţia CJ, candidând la Primărie); PSD: Puşcaş, Dâncu, Dimitriu, Canta sau Lăpuşan; PNL: Nicoară, Uioreanu, Petran, Lucia Morariu şi UDMR: Laszlo, Eckstein, Csoma Botond. Se anunţă  un 2009 extrem de interesant  la Cluj.