Totul pentru al doilea mandat

Totul pentru al doilea mandat
Tatonările şi negocierile politice, ce aduc mai mult a joc de glezne decât a negocieri serioase pe programe de guvernare şi măsuri anticriză, au două mize uriaşe pe lângă cea deja declarată de actorii politici.

Cu toţii, că e vorba de PD-L, PSD, PNL sau UDMR, nu-şi ascund dorinţa de a guverna, deşi, aparent, declaraţiile oficiale sunt menite să pună accentul pe filiaţii doctrinare şi pe apropieri ideologice. 

 

Asta, în cazul în care pe primul loc în declaraţiile liderilor nu sunt trecute programele de guvernare,respectiv regimul şi cuantumul impozitelor şi taxelor. în realitate, fiecare partid are o agendă proprie, fără nici o legatură cu agenda cetăţeanului care le-a acordat încrederea în urmă cu doar o săptămână. Mi s-a părut că în ultima săptămână PNL a trecut de la hotărârea şi încrâncenarea de a face faţă asaltului populist pornit dinspre Cotroceni, care le-a adus simpatizanţi în ultimele luni, spre un tupeu asociat obrăzniciei. Cum altfel s-ar putea traduce încăpăţânarea de a nu renunţa la pretenţia absurdă de a rămâne premier a unui om care şi-a câştigat mandatul de deputat în urma aplicării coeficientului 4 de împărţire a mandatelor de parlamentari, adică a negocierii inter-partide, pe baza resturilor rămase fiecăruia. Practic, un deputat obţinut din resturi ar trebui să aibă decenţa să lase din pretenţii!

 

Asta, dacă am trăi într-o ţară normală. De fapt, tupeul liberalilor este, în continuare, maxim şi în ceea ce îi priveşte pe Crin Antonescu, Ludovic Orban sau Bogdan Olteanu, care, chiar dacă şi-a obţinut mandatul de pe poziţia a treia în Colegiul său, are maxima obraznicie să ceară iarăşi poziţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Liderii PNL, ce au obţinut, indiscutabil, un scor istoric peste aşteptările celor mai optimişti liberali, peste 20% din totalul mandatelor, sunt, parcă, îmbătaţi de succes şi uită că totuşi Coaliţia de guvernare se poate constitui fără nici o problemă în afara lor.

 

 De cealaltă parte, PD-L se dovedeşte un partid tributar total momentelor de luciditate ce urmează în mod logic mahmurelii locatarului de la Cotroceni. Practic, poziţia liderilor portocalii, oricum mult mai decenţi în abordări decât ne-au obişnuit în ultimii 2-3 ani, nu este decât un joc de glezne menit să ţină calde celelalte forţe politice pentru dorinţele celui ce se crede al doilea Cuza Vodă. Practic, în negocierile condiţiilor de intrare în Coaliţie cu celelalte 3 forţe politice, PD-L a fost forţat de Băsescu să treacă şi non-combatul social-democrat, respectiv liberal.

 

Adică, în cazul în care se vor înţelege, să guverneze în doi România, PD-L cu PSD, aceştia din urmă ar urma să susţină un candidat de mucava, fără şanse reale, tocmai pentru a lăsa calea liberă cetăţeanului Băsescu spre un al doilea mandat câştigat din prima la alegerile din decembrie 2009. Date fiind rolul preşedintelui în sistemul politic românesc şi starea socială explozivă ce se anunţă pentru următorul an, miza prezidenţialelor din 2009 este una cu o încărcătură imensă!

 

 Negocierile PD-L cu PNL au în componenţă inclusiv un non-combat prin neprezentarea unui candidat propriu la prezidenţialele de anul viitor şi susţinerea candidaturii lui Băsescu de către liberali.(în acest caz, aş fi extrem de curios să-i văd pe Uioreanu, Athanasiu, Ghişe sau Norica şi Păcuraru alergând prin judeţe pentru a-i face campanie electorală lui Traian Băsescu!) PSD-ul, ce a obţinut un scor sub ceea ce spera în urmă cu două săptămâni, îşi doreşte intrarea la guvernare cu orice chip, afaceriştii veroşi puşi pe căpătuială rapidă prin afaceri cu statul, ce pendulează în jurul lui Geoană, Dragnea, Oprea, Oprişan, Vanghelie, Mitrea, Mazăre, Nicuşor Constantinescu punând presiune pentru acceptarea oricăror condiţii în schimbul intrării la guvernare!

 

în acest moment varianta unui guvern PSD - PNL este mult prea complicată pentru a fi luată în calcul. E aproape imposibil ca Băsescu să numească un premier din altă parte decât de la PD-L. Oricum, până aflăm premierul şi componenţa Guvernuluui rămâne să urmărim cu interes ce se va întâmpla în urma negocierilor pentru alegerea birourilor permanente ale celor două camere şi, mai ales, cine vor fi preşedinţii acestora. Poate fi un început pentru a afla componenţa viitoarei coaliţii de guvernământ.

Comenteaza