Coruperea regulilor

Odatã cu noua descoperire de diplome acordate fãrã acoperire de unele facultãti din tarã, multi oameni ne întreabã asupra situatiei.

Nelãmuririle se lasã reduse, pânã la urmã, la trei întrebãri, pe care le redau urmate de rãspunsurile mele.Indicã, eliberarea de diplome fãrã acoperire, o stare din universitãtile din România? As mentiona de la început cã s-au gãsit, deja, pentru 1990-1996, la unele facultãti de medicinã din România, diplome fãrã acoperire (studentii respectivi au promovat examene fãrã sã fi intrat mãcar în tarã!).

 

De multi ani însã studenti strãini, care au studiat în universitãti din tarã, semnaleazã autoritãtilor din tara lor cã pe meleaguri carpatine se cumpãrã examene. Astfel de fapte sunt extrem de grave. în definitiv, un singur examen vândut undeva compromite universitatea respectivã si, pânã la urmã, sistemul de învãtãmânt. Evident cã astfel de fapte nu sunt nici de tãgãduit, dar nici caracteristice. Faptul cã nu sunt caracteristice nu trebuie totusi sã ne linisteascã si sã ne împiedice sã spunem lucrurilor pe numeeditorial

 

 

Adică: în universităţile din România sunt probleme grave favorizate de legislaţie şi piedici majore datorate incompetenţei administrative. Să mă explic.

 

Legislaţia universitară din România stagnează de ani buni, iar în elaborarea şi în modificarea ei de obicei se relaxează prevederile, făcându-se loc sistematic intereselor de grup şi, până la urmă, corupţiei. Ar fi util, pentru edificare, să se observe propunerile legislative înregistrate pe parcurs şi iniţiatorii lor pentru a sesiza că interesul grupurilor sau indivizilor, uneori meschin, a covârşit interesul public.

 

Altfel spus, corupţia este în România mult mai mare atunci când e vorba de adoptarea de reguli (privind examene, ocupări de posturi, avansări, curriculum etc.) decât în alte situaţii. Ca urmare, în ţara noastră cei mai mulţi oameni respectă legile, dar corupţia se lăţeşte, deoarece legile sunt rău elaborate. Spus altfel, respectarea legilor nu mai este de ajuns pentru a preveni corupţia, deoarece chiar în formularea legilor s-a strecurat corupţie. Diplomele fără acoperire sunt numai unul dintre efectele vizibile ale greşitei reglementări a învăţământului superior.

 

Din 2001 încoace s-au succedat la Bucureşti ministere ale educaţiei care, prin incompetenţă şi veleitarism, au agravat efectele amintite. Dacă cineva avizat aruncă o privire în actele administraţiei, atunci va observa proasta concepere a măsurilor şi o continuă impostură: se pretind a fi strategii simple, idei parţiale şi întâmplătoare; se dau drept înnoiri măsuri din documente vechi; se iau drept competenţe isteţimi de conjunctură, iar populisme de campanie trec drept pricepere.

 

O veritabilă abordare profesională, responsabilă, a lucrurilor a devenit un ideal prea înalt pentru administraţia de la noi. Oricât de radical sună, este de spus că nu e posibilă schimbarea stărilor de lucruri din universităţile româneşti fără o vastă asanare profesională a întregii puteri administrative. în fapt, se ascund după moralism tot felul de corupţi, cer exigenţă simpli plagiatori, clamează performanţă corigenţii de altădată. Din 2001 se încearcă ieşirea din situaţie pe solul unor asemenea confuzii şi cu astfel de mijloace. Rezultatul se observă şi este negativ.

 

Care este soluţia în această situaţie? Soluţii există, dar, înainte de orice, două fapte trebuie asumate. Aşa cum s-a observat de către experţi reali, din ţară şi din afara ei, nu există în acest moment vreo soluţie viabilă la criza financiară şi economică ce vine peste România. Nici un om politic, nici un partid nu are un proiect elaborat serios, economic, viabil.

 

 La fel stau lucrurile şi în învăţământ: este multă vorbărie, dar şi o endemică sărăcie de idei la cei care dau tonul! Pe de altă parte, în 1997-2001, când s-a realizat reforma care a permis închiderea capitolului „Educaţie şi formare profesională” în negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană, ministerul a operat cu cel puţin câteva sute de oameni aduşi din diferite locuri din ţară pentru competenţa lor. Competenţa grupului a fost decisivă pentru a obţine reformele indispensabile. în fapt, ceea ce dau partidele noastre în materie de personal nu este încă folosibil pentru proiecte serioase, ce-şi merită numele. Este, deocamdată, prea slabă intrarea oamenilor de valoare în partide, la noi.

 

Ce este de făcut pentru a preveni eliberarea de diplome fără acoperire? Din nou, în România s-au acumulat atât de numeroase probleme în învăţământ, încât aproape că orice propunere, fie ea şi trivială („să începem cu calitatea”, „să dăm bani”, „să facem ceva cu profesorii” etc.) pare serioasă. Situaţia este, însă, gravă, căci, în fapt, competitivitatea scade de la o lună la alta (cel puţin din motivul că alte ţări adoptă măsuri competente de sprijinire a competitivităţii).

 

 Iar faptul că în învăţământ măsurile luate se verifică în trei-patru ani este folosit la noi ca pretext pentru a scuza măsurile greşite (iar 2004-2008 a fost guvernarea cea mai diletantă, nu doar în învăţământ, dar şi aici). Nu sunt de inventat roţile; în fapt, este nevoie ca oameni competenţi să evalueze ce s-a făcut în alte ţări şi să gândească onest ce este de făcut la noi.

 

 Este de spus răspicat că nici România şi nici o altă ţară comparabilă, nu poate susţine peste 90 de universităţi acreditate, fără corupţie. Pe deasupra, universităţile sunt, la noi, înţelese greşit, deja prin legislaţie şi echivalate pe nesimţite cu unităţi de afaceri sau asociaţii civice. Nu se mai ştie, la propriu, ce înseamnă a face cercetare ştiinţifică sau a fi profesor universitar. Asanarea morală nu mai este posibilă de acum, în universităţile din România, fără asanare profesională, iar fără a schimba sistemul, legislaţia şi administrarea nu se ajunge decât la mascarea neajunsurilor.