Gurmanzi din Cluj, uniţi-vă!

Săptămâna aceasta a fost dominată, pentru mine, nu de campania electorală, relativ ternă, ci de subiecte culinare, care mi-au readus în minte că uităm prea des să ne delectăm papilele gustative cu mâncăruri de calitate.

 Nu voi deschide discuţia despre calitatea restaurantelor clujene din lipsă de expertiză. A făcut-o mai demult un coleg de al meu pasionat şi care ia masa constant în oraş. Dar, cum am pendulat între un restaurant care a dat un olimpic de bronz la Olimpiada din Germania, localurile sportive din oraş şi târgul de produse tradiţionale de la Universitatea de Ştiinţe Agricole, am putut compara anumite   chestiuni de ordin culinar.

 

Ascultând şi prelegerea filosofului Olivier Assouly, despre industrializarea alimentară, mi-am dat şi mai mult seama ce prostii putem să îngurgităm. Gusturile culinare şi tradiţionale spun multe despre cultura şi civilizaţia unui popor. Aici în Ardeal nu ne putem plânge de o bucătărie proastă, din contră. Dar uitaţi-vă la hoarda de oameni, care uită să viziteze pieţele oraşelor şi dau năvală la mall-uri să se îndoape cu tot felul de fast-fooduri, super dăunătoare!

 

Sau să îşi cumpere tot felul de alimente, dar mai ales aşa-zisele ”verdeţuri” de la mall-uri şi care, de fapt, nu au nici un gust. Am cumpărat şi eu ,şi m-am ars. Acum, suflu şi în iaurt. Ieri, am redescoperit savoarea unui gulaş ardelenesc de cea mai bună calitate, făcut ca la carte, la ceaun, cu foc de lemn. Sau brânză de cea mai bună calitate, asezonată cu cârnăciori şi cu sănătoasa ceapă roşie de Turda. Totul, expus la Târgul Produselor Tradiţionale de  la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară.

 

Am şi uitat de când nu am avut ocazia  să gust o brânză de Parma, adusă acum în faţa clujenilor de Centrul Cultural Italian. Puteţi citi mai multe despre acest târg în interiorul ziarului. Avea dreptate, ieri, ministrul Agriculturii, Dacian Cioloş, când spunea că brand-urile tradiţionale româneşti sunt slab promovate. Nici nu se compară un gulaş la ceaun cu fast-foodurile nocive. Dar unde să găseşti la Cluj un astfel de gulaş... fast-fooduri, în schimb, avem peste tot.

 

La fel, olimpica, de care vă spuneam, mi-a mărturisit că tot „grăsimile” sunt preferate de clujenii care merg la restaurant, şi nu fineţurile, specialităţile. Pe de altă parte, nu ne putem desprinde uşor de „tradiţionale”. Cum ar spune francezii, e o chestiune de gust, nu?, care nu se discută...

 

L-am urmărit ieri, atent, pe ambasadorul Franţei, la vizita prin târg. Tot brânză fină a preferat, asezonată cu vin de Bordeaux, în locul slăninii cu ceapă sau zacuscăi din fasole. A zâmbit protocolar, a gustat, dar tot la ai lui s-a oprit. Şi i-a lăudat, încurajat.

 

Aici e o şcoală a diplomaţiei certe, iar Henri Paul, ambasadorul francez, o are din plin. Noi, cu tot cu ruralismele noastre, pe care a accentuat Cioloş, vom rămâne tot provinciali, dacă nu ne schimbăm stilul de promovare urgent. In 15 ani de presă, am relatat de la vizitele multor miniştri, însă nu am văzut demult un ministru căruia chiar să îi pese de micii producători.

 

Discursul de ieri al ministrului Cioloş a fost, în sfârşit, unul sincer, bine argumentat, care nu a ocolit problemele de sistem. Dacă acest ministru va rămane, deşi sunt slabe şanse, micii producători au un sprijin. Dacă se va alege praful, atunci tot pe barba lor vor trebui să se descurce. Ca până acum, nimic nou sub soare. Oricum, fiind weekend, nu pot decât să vă îndemn, amical, să nu pierdeţi târgul de la USAMV. La gulaş poftiţi, gurmanzi din tot Clujul!