Am o vagă impresie că nu le mai pasă de nimeni şi de nimic. Efectiv, consideră Clujul o moşie ce poate fi administrată după bunul plac. In loc să asistăm la o mediatizare serioasă a concursului pentru realizarea noului Plan Urbanistic General (PUG) al Clujului, practic, “Biblia” dezvoltării imobiliare pentru următorii ani, locatarii de pe Moţilor nr.
1-3 din Cluj-Napoca se fac, doar, că se adresează tuturor. In realitate, licitaţia-concurs de idei pentru PUG are o adresabilitate extrem de precisă! De ce mult-anunţata dezbatere publică privind noul PUG, afişată pe site-ul Organizaţiei Arhitecţilor din România - Transilvania, nu mai are loc? Nimănui nu-i pasă de cum va arăta aglomerarea
Cel puţin aşa pare pentru un simplu cetăţean, interesat de cum va arăta oraşul ,ce se visează capitală a Ardealului peste zeci şi zeci de ani. Privind Clujul de pe dealul Feleacului, realizezi că exceptând câteva clădiri, între care se desprinde Hotelul Belvedere, mai tot ce s-a realizat din punct de vedere urbanistic şi arhitectural după 1945 arată nu doar comun şi lipsit de personalitate, ci chiar jenant. Cartierele tip dormitor şi imobilele ridicate între anii 1960 şi 1990 au scuza că au fost create într-o perioadă în care Centrul dicta şi obliga la distrugerea a tot ceea ce individualiza şi diferenţia “burghezia din Ardeal” de restul ţării.
Uniformizarea şi aglomerarea indivizilor în “cutiile de chibrituri” făcea parte dintr-un plan mult mai amplu de distrugere a identităţilor. După 1990, la fel ca în cazul marilor scriitori de la care aşteptăm să scoată la lumină “scrierile de sertar” ce nu puteau apărea din cauza cenzurii, care, din păcate, s-au lăsat doar aşteptate în cele mai multe cazuri, marile genii ale arhitecturii şi urbanisticii, cu puţine excepţii, au reuşit doar să-şi dovedească lipsa de talent şi preocupare pentru urât. Acuzând că nu au putut să se desfăşoare din cauza sistemului de dinainte, cei mai mulţi au dovedit, după 1990, că, în realitate, sunt pur şi simplu nişte mediocri şi mercantili, la care talentul se traduce prin potenţialul de a atrage proiecte sau de a intra sub pielea unui nou potentat.
Practic, ceea ce s-a proiectat şi s-a construit după 1990 are marele atu că se înscrie în noul curent arhitectural de mahala balcanico-orientală. Urbanismul de manea a pus stăpânire pe oraşele României după 1990. Unde erau oare talentele interbelice, Duiliu Marcu, I. Cristinel, A. Damian şi V. Antonescu? La fel ca peste tot, şi în Cluj s-a întâmplat acelaşi lucru. Iar explozia imobiliară din ultimii trei-patru ani a arătat că nimic şi nimeni nu doreşte să intervină pentru a stopa mizeria nici măcar la Cluj.
Dacă am ceva de reproşat edilului fost şi actual, Emil Boc, la celălalt nici măcar nu merită să mai fac referire, este că a permis, interesat sau nu, ca oraşul să devină un adevărat bazar, între care modelului blocului între case e deja unul patentat! Iar faptul că vechea administraţie a lăsat PUG-ul Clujului la mâna unei firme de apartament din Râmnicu Vâlcea nu este cu mult mai grav că actuala administraţie ascunde sub birourile din Primărie concursul-licitaţie pentru noul PUG al oraşului!
Dacă licitaţia este una cu dedicaţie şi câştigătorul se cunoaşte deja dintre şi între “agreaţi”, măcar să ştim şi noi, alături de opinia publică, pentru a nu mai visa că vom vedea un consorţiu alcătuit din firme de arhitectură specializate şi cu experienţă din Occident, care să lucreze la PUG-ul Clujului chiar alături de urbanişti, arhitecţi, istorici, sociologi, geologi, specialişti în probleme de mediu şi alte categorii care să cunoască specificitatea oraşului simbol al Ardealului! Oare viitorul PUG al Clujului va avea “calitatea urbanistică deja dovedită” a pietonalei Eroilor, care are permanent încercări de completare?
