Lecţie de manipulare. Cum se fabrică duşmani pentru Doamna învăţătoare.

M-a întrebat, astăzi, un distins profesor universitar de ce ne-am trezit noi, profesorii, cu atâţia duşmani apăruţi peste noapte.

O explicaţie generală este că mulţi politicieni din conducerea partidelor de astăzi au avut mari probleme cu şcoala.

 

Mulţi au fost elevi şi studenţi mediocri, dar reacţia publică de astăzi împotriva dascălilor este rezultatul unei tehnologii de manipulare pe care Guvernul a pus-o în operă cu un efort demn de o cauză mai bună.

 

După pomenile electorale care se dau de doi ani , strategii liberalilor s-au gândit să dea o lecţie de austeritate,  să şteargă impresia că au fost nişte marionete ale PSD şi au sacrificat dezvoltarea pentru pomeni stângiste.  Au folosit la început un mecanism de manipulare  foarte vechi: ţapul ispăşitor, ministrul Adomniţei urmând să concentreze toată ura dascălilor şi totul să se termine aşa, mai ales că era un tip destul de antipatic.

 

Procedeul ţapului ispăşitor  fost preconizat, în fond, ca strategie generală pentru a pune nişte accente la finalul guvernării: după ce 4 ani s-a făcut propagandă pe faptul că economia duduie (de fapt duduia doar importul, creşterea deficitului balanţei comerciale), pentru tot mai evidenta scădere economică şi criza ce se arată trebuia cineva arătat cu degetul. Profesorii sunt o victimă perfectă pentru asta, au vacanţe lungi şi au dat note de patru majorităţii cetăţenilor. Cum au oprit dascălii, încă înainte de a primi vreun salariu, despre duduitul economiei noastre nu va mai întreba nimeni.

 

Această  explicaţie era bună, pentru că acoperea şi alte neperformanţe, spuse uneori de opoziţie destul de inconsistent: aceea a lipsei investiţiilor publice, mai ales în ultimii ani ai mandatului Tăriceanu. Se ştie că nici Adomniţei nu reuşise în acest an să cheltuiască decât aproape 3,5% din bugetul educaţiei. Sperietoarea cu criza trebuia să acopere şi marea fraudă electorală: alocarea unei sume de trei ori mai mari decât salariile profesorilor  la începutul campaniei pentru colegiile liberale şi unor prieteni din PSD. O finanţare a campaniei private din fonduri publice.

 

 

Un efect prin care s-a reuşit în cea mai parte convingerea mass-mediei şi a analiştilor a fost procedeul  argumentului ipotetic, pentru care nu avem criteriu de adevăr, fiind doar probabil sau posibil cel legat de viitoarele lanţuri revendicative generate de salariile profesorilor. Primele cereri au fost direct stimulate de consilierii Premierului, dar acest lanţ de revendicări nu se naşte în mod necesar. El nu s-a născut după ce s-au mărit salariile magistraţilor, nici după ce pensiile s-au mărit, nici măcar că personalului sanitar i-au crescut salariile prin ordonanţa guvernamentală  în cuantumuri de 21 -37%. De ce s-ar porni doar odată cu profesorii? Nu e nici o explicaţie, doar că jurnaliştilor şi analiştilor le place să anticipeze şi astfel sunt seduşi de acest tip de argument, cred că participă la crearea viitorului.

 

Preocedeul orchestrării a funcţionat comandat ,dar şi spontan. Au apărut studii, aşa-zis ştiinţifice, care arătau că elevii din România îi împart pe profesori în trei categorii: “gardieni”, echilibraţi si “slab pregatiţi” şi spun că şi-ar dori ca dascălii lor să îi respecte şi să îi înţeleagă mai mult. Zeci de articole au avut rolul de a realiza ceea ce în tehnicile de manipulare se numesc tehnici de recadrare abuzivă: profesorii perverşi, obsedaţi sexual, profesorii care agresează elevii ,etc.

 Un alt procedeu de manipulare a fost inventarea de martori externi pentru a oglindi o realitate virtuală .  

 

Agenţiile de PR şi consultanţii străini au comandat, pe banii noştri, la două zile după ce Preşedintele a promulgat legea,  o ştire ”pe surse” într-un ziar din Elveţia, preluată apoi şi din alte locuri, după care şi România a început tratative cu FMI pentru un împrumut de  rezistenţă la criză. Banca Naţională a dezminţit asta, dar semnalul a fost dat şi a doua zi ziarele şi jurnalele  au continuat cu informaţii despre viitoarele crize ,Ungaria sau Bulgaria, ţări cu care opinia publică ne  compară. 

 

Propagandistic, s-a folosit şi tehnica asertării, a decreta  argumente fără cifre, fără explicaţii. Vine criza,s-a spus sec, că şi Dumnezeu există, deşi orice guvern este dator să facă rapoarte serioase naţiunii folosind cifre, date, evidenţe. Criza venea ca un taifun inevitabil, era un adevăr nedemonstrabil, o evidenţă, chiar dacă nu se explica felul cum s-a întâmplat aşa deodată.  Folosind procedeul transferului ,s-au folosit voci de economişti sau analişti, nişte economişti au fost invitaţi la Palatul Victoria, dar ei nu au adus nici o explicaţie suplimentară asupra efectului creşterii salariilor, nu au venit cu proiecţii bugetare, nici măcar cu cifre, toţi repetând doar banalitatea că va creşte inflaţia şi ne va lovi criza.

 

 Specialist în folosirea hiperbolei, premierul Tăriceanu a asemuit legea măririi salariilor ,ca posibilitate de realizare,  cu o lege a trimiterii românilor în Cosmos (aici Mircea Geoană ar putea spune doar că i s-a furat proiectul ). Purtătorii de mesaj ai guvernanţilor au folosit timp de două zile  după promulgare, în care guvernul a tăcut, procedeul de manipulare  a  alegerilor trucate. S-a vorbit masiv în presă că se discută trei variante care s-ar afla pe masa guvernului, că se analizează intens, inclusiv demisia,dar nu a fost decât procedeul negaţionist al unei ordonanţe care să blocheze legea, chiar premierul scăpând porumbelul: niciodată nu s-au gândit la demisie. 

 

Prin tehnica insinuării s-a spus că nu se va vorbi despre calitatea educaţiei, fiind un efect de sistem, nu o vină imputabilă dascălilor,  dar ,până la urmă ,despre acest lucru era vorba tot timpul, când se refuza  mărirea de salariu. în final, ieri, premierul a lansat undeva la Ploieşti şi ideea că profesorii primesc nenumărate sporuri, jurnaliştii neavând decât să caute şi vor găsi, probabil, venituri mai mari decât cele  de peste 35 de milioane de lei vechi ale şoferilor liberalilor de la APAPS.

 

Am putea să continuăm în a descoperi tehnologia de manipulare folosită pentru a-i face rost de duşmani Doamnei învăţătoare până mult dincolo de spaţiul unui editorial. Dar ţi se face lehamite.  Parcă între tancuri şi oameni, Guvernul zicea că alege oamenii... Obsedaţi de propaganda împotriva profesorilor, guvernanţii au început să prezinte o apocalipsă care împinge ţara spre criză, înainte chiar ca ramificaţiile şi dependentele economice de exterior să ne oblige la asta.