încercaŢi sã vã sustrageŢi rutinei zilnice, mãcar o zi pe sãptãmânã, sã vã plimbaŢi prin extraordinarul Parc Central. PuteŢi sã o faceŢi agale, abstraşi de agitaŢia zilnicã, de toatã nebunia în care a intrat Clujul. Vã asigur cã veŢi avea parte de o experienŢã simplã, dar superbã, pe care aŢi uitat-o demult.
Oare de când nu m-am mai plimbat eu prin parc? De ce nu am timp şi pentru gestul mici dar fundamentale? Unde ne grãbim cu viteza asta? Nu se poate sã nu vã vinã aceste gânduri când o sã inspiraŢi aerul extraordinar al toamnei, când lumina caldã o sã vã învãluie în plimbare, când calmul şi lejeritatea vor pune stãpânire pe inima şi gândurile voastre.
Oricum am face, senzatia de extraordinar ne va copleşi. Clujul cu oamenii lui diverşi – unde altundeva decât în parc, unde ai timp sã observi - sunt bogãtia
şi forta lui. Te simti ca oriunde în Europa, cu cosmopolitismul acesta venit ca un tãvãlug peste noi, clujeni de baştinã. S-a scris în acest colt de paginã cã am fi un târg dacã nu am avea studentii care sã ne scoatã din anonimat.
O fi adevãrat, cu ei farmecul oraşului e şi mai profund. La Cluj, toamna, nu e nimic mai frumos decât se te plimbi înainte de înserare pe stãzile bãtrâne ale oraşului. Aerul vechilor cafenele, frumusetea de netãgãduit a Pietei Muzeului, un du-te vino plãcut, multã tinerete, totul e special mai ales toamna.
Când Clujul îşi trãdeazã aerul german, aşa cum e Clujul ploios, umed, rece, adesori, şi soarele aruncã peste tine cãldura tihnitã din ultimele zile, îti vine sã laşi totul în urmã şi sã adãstezi la nesfârşit lângã eternul Matei Corvin. Sã te uiti la lumea leneşã care se plimbã agale, la Corso-ul refãcut şi plin de meseni, la freamãtul inegalabil al strãzii.
Cine nu iubeşte Clujul tomnatic înseamnã cã nu i-a trãit esenta. Fascinatia lui a sedus destui artişti ai condeiului, dar parcã niciunul nu l-a depãşit în perceptie pe poetul Horea Bãdescu. Acestuia îi datorãm cea mai frumoasã odã dedicatã Clujului tomnatic, o poezie rãvãşitor de frumoasã, pe care cei care au trecut prin Cluj ar merita sã o cunoascã mai bine.
“Ascultã cum cântã întâiele brume,
dezmãt de culori e-n copacii ursuzi.
Acum te poti pierde pe strãzi fãrã nume,
e toamnã nebun de frumoasã la Cluj.
Acum bate-n turnuri o orã regalã,
din vechi manuscripte vocabule ies,
e-un ceas când oraşul în haine de galã
începe sã cânte «sumus dum juvenes!».
O stea poti purta noaptea asta pe umãr
poti iubi, poti vorbi cu prietenii duşi,
poti uita anii care se-adunã la numãr;
e toamnã nebun de frumoasã la Cluj!”
