De cele mai multe ori este vorba despre cineva din familie, dar situaţia se repetă şi când e vorba de personalităţi ale vieţii publice sau profesori pe care îi respecţi sau îi admiri cu sinceritate. E ceva între madlena lui Proust din “în căutarea timpului pierdut” şi goana căutării de modele intelectuale şi morale. Am rămas şocat şi trist atunci când am aflat că Marea Doamnă a disidenţei româneşti, Doina Cornea, se află în spital.
în urma unui accident cerebral suferit în noaptea de miercuri spre joi, teribila şi neînfricata luptătoare anticomunistă din Cluj se află într-un salon cu mai multe paturi al Spitalului Militar din Cluj. Oare chiar nu se găseşte o rezervă pentru o astfel de personalitate? Nu ne rămâne decât să sperăm cu toţii că Bunul Dumnezeu va veghea la sănătatea sa aşa încât să o avem încă mulţi ani alături de noi.
Doina Cornea este un exemplu palpabil a rezistenţei la teroare pentru acele generaţii care au aflat doar din manualele de istorie despre teribila plagă roşie, acea ciumă care timp de 45 de ani a zdrobit destine şi a reuşit să scoată România de pe orbita civilizaţiei europene.
Din păcate, noi toţi, jurnaliştii, în special, dar şi autorităţi administrative, politicieni şi cercetători, istorici, cadre universitare sau profesori de liceu, am uitat mult prea repede despre ce a reprezentat această femeie micuţă la stat şi plăpândă, dar cu un caracter şi un spirit uriaş, pentru o Românie ce părea că nu mai avea nimic care să dovedească că nu-şi doreşte comunismul şi dictatura personală a lui Ceauşescu şi a familiei sale! Personal, simt că am greşit enorm faţă de acest “monument al luptei anticomuniste”, Doina Cornea, deoarece nu am încercat măcar să-i iau vreun interviu, să-i evoc activitatea sau să o rog să intervină telefonic în una dintre multele emisiuni de tip talk-show pe care le-am realizat sau în care am participat ca invitat permanent!
Probabil am fost mult prea preocupaţi cu toţii de viaţa de zi cu zi şi de personulităţile vremii noastre din politică sau administraţie pentru a da atenţia cuvenită acestei mari Doamne! Este un mare păcat că am dat-o prea repede uitării pe Doina Cornea şi, cel puţin în ceea ce mă priveşte, începând de azi, în ziarul ZIUA de CLUJ şi în emisiunile în care voi mai participa, voi încerca să nu uit că acum 20 de ani o consideram cu toţii pe această femeie din Cluj o personalitate de talia lui Vaclav Havel, Adam Michnik, Lech Wallesa, Bronislaw Geremek, Herta Muller, Richard Wagner sau Aleksander Soljenitin!
Diferenţa dintre Doina Cornea, însă, şi toţi aceştia este că, în timp ce marea majoritate dintre ei nu au spus “Nu” funcţiilor politice după căderea comunismului în ţările lor de origine, Doamna rezistenţei din Cluj a rămas în umbră ca aceeaşi ardeleancă modestă şi de bun-simţ!
Poate singurele exemple similare sunt Monica Lovinescu şi Elizabeta Rizea din Nucşoara, plecate însă din mijlocul nostru! Să-i dea Dumnezeu multă sănătate şi zile luminoase Doinei Cornea, România are încă multă nevoie de un asemenea spirit!
