“Da, eu am mereu discuţii cu Emil Boc. Şi în somn vorbesc cu Emil Boc. Am avut discuţii şi râdem noi de el că este mai mic de statură şi vorbeşte fără pauze de respiraţii, dar are o logică foarte bună, este un bun orator şi vorbeşte o engleză impecabilă (...), şi eu, efectiv, îl simpatizez pe Emil Boc şi vedeţi că şi când îl critic sau râd de el o fac cu duhul blândeţii”, a recitat, după ora de diriginţie, Vadim Tudor.
Ora de diriginţie, ţinută, cum altfel, în faţa camerelor de luat vederi, a urmat succesului înţelegerii “tehnice”, cum le-a plăcut liderilor PD-L s-o boteze, dintre democrat-liberali şi cei de la PRM pentru ca lui Vadim să nu i se ia maşina de serviciu, şoferul şi plecăciunile care se cuvin funcţiei de vicepreşedinte al Senatului.
în urma înţelegerii dintre Boc şi Vadim, ori măcar supervizată de cei doi, pentru că astfel de decizii nu se iau de către disidenţii – şi aşa inexistenţi – din cele două partide, PD-L a cedat postul de vicepreşedinte al Senatului, în favoarea a două posturi de secretar şi a încă unuia de preşedinte de comisie. De bună seamă, explicaţiile trocului “tehnic” au încercat să minimizeze ori chiar să anuleze orice gând referitor la o înţelegere politică.
“Nu am avut, nu avem şi nu vom avea un protocol, o înţelegere sau o alianţă politică cu PRM. Este o axiomă a PD-L. Partidul Democrat Liberal avea o funcţie vacantă prin plecarea lui Radu Berceanu, cea de vicepreşedinte. Am realizat prin liderii de grup o negociere avantajoasă pentru PD-L. Am obţinut două funcţii în Birourile Permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi funcţia de preşedinte al Comisiei economice din Senat. E vorba de o înţelegere punctuală, cum se fac de 18 ani în Parlament. De aici până a spune că avem o alianţă cu PRM e absolut fals”, s-a explicat Boc aseară pe Realitatea TV.
Drept e că, la alegerile locale, faptul că PRM Cluj nu a avut candidat pentru preşedinţia Consiliului Judeţean, îndemnând la susţinerea liberalului Nicoară, a picat ca o mănuşă pentru liberal-democraţi, care au speculat cât au putut “alianţa PNL-PRM”.
Acum vreo câteva săptămâni, un PRM-ist de frunte, Mitică Dragomir, întâi-stătătorul Ligii de Fotbal, anunţa că nu vrea să mai candideze din partea partidului Tribunului, invocând frica neatingerii pragului electoral şi că vrea să treacă la PD-L.
A urmat o tăcere de trei zile a lui Boc&comp. şi o decizie a fostului consilier al lui Băsescu, Cătălin Avramescu, puţin cunoscut publicului alegător, că nu mai candidează din partea PD-L dacă Mitică de la Ligă se regăşeşte drept candidat al aceluiaşi partid. Abia atunci liderii PD-L i-au spus “nu” lui Mitică.
La nivelul Clujului însă, axioma lui Boc, a necolaborării cu PRM, a ţinut de umbrelă pentru cvasi-majoritatea consilierilor locali ori judeţeni, care, migrând de la PRM spre PD-L via PC, au devenit democrat-liberali în cuget şi-n simţiri, găsindu-şi loc şi la aceste locale pe lista primitorului partid.
După întelegerea de ieri dintre PD-L şi PRM, Avramescu a anunţat, sec: “Nu mai candidez din partea PD-L. Şi punct”. Axioma enunţată de Emil Boc, a necolaborării cu PRM, aidoma oricărei axiome, trebuie să se termine cu un punct. Iar punctul l-a pus Avramescu.
