Că domnia sa nu făcea altceva decât să spună poate cele mai esenţiale cuvinte despre felul cum şi-a iubit ţara, arătând tuturor celor dispuşi să analizeze cu propria minte care sunt pericolele care ne ameninţă, pentru cei cu sufletul şi mintea încă necuprinse de ură şi interese meschine, este o realitate din ce în ce mai pregnantă.
Octavian Paler, cel care pe mulţi dintre cititorii şi admiratorii săi – printre care mă număr şi eu, de peste treizeci de ani -, i-a făcut mai ales să înveţe să-şi pună întrebări despre felul în care trebuiesc analizate şi valorate cele mai de preţ sentimente (ale noastre faţă de ceilalţi şi ale celorlalţi faţă de noi), spunea într-o astfel de emisiune, reluată într-una din serile acestea, că de-a lungul timpului a ajuns să nu mai creadă în nimic, în afară de dragoste şi, poate, în mizantropie.
Cred cã multe dintre rãspunsurile fundamentale date de dl. Paler la probleme la fel de fundamentale ale sufletului românesc vor rãmâne valabile peste timp şi sunt convins cã acestea fac deja parte din patrimoniul cultural naţional, alãturi de gândurile cioraniene sau de operele lui Brâncuşi.
în momentul acesta, cei care vor sã-l descopere pe acest om de o sinceritate şi o putere de analizã extraordinarã au, din pãcate, un handicap. Anume, acela cã fiind un critic al d-lui Bãsescu, d-sa nu s-a bucurat de atenţia anumitor edituri, televiziuni sau ziare şi, implicit, de publicitatea de care au beneficiat lingãii mai mult sau mai puţin talentaţi care scriau şi vorbeau ca şi în momentul de faţã, pro-Cotroceni, în aşteptarea unui post cu gust dulceag, precum cel al ciolanului din ciorba grasã de fasole.
Astfel, dacã intrãm în librãrii, vom putea vedea sute de cãrţi editate şi rãs-reeditate ale “pãuneştilor” de azi: Liiceanu, Patapievici, Traian (cel mic!) Ungureanu, Mircea Cãrtãrescu, şamd., care adunã, de ani buni, praful pe rafturi, dar abia dacã mai gãseşti vreun exemplar din convorbirile maestrului Paler cu dl. Daniel Cristea Enache sau din cele ale d-nei Ileana Mãlãncioiu, o altã conştiinţã vie a acestui neam.
Mai mult, pãrându-li-se, probabil, “oficioşilor” cã nu sunt destul de cunoscuţi şi citiţi (lucru absolut adevãrat, de fapt!), maşinãria propagandisticã de construit genii a “pãuneştilor” actuali a început sã aglomereze rafturile librãriilor cu CD-uri de cãrţi “vorbite”, în care publicul prea leneş sã citeascã poate asculta vocile gânditorilor şi scriitorilor “oficiali”, ba vorbind despre urã, ba despre seducţie, ba despre una sau alta, de fapt, despre orice, numai ca sã poatã pãtrunde şi pe aceastã cale (mai lesnicioasã) în conştiinţa românului sub orice formã, împiedicându-l, în ultimã instanţã, sã gândeascã liber şi sã aleagã cu propria fiinţã.
N-am vãzut, deci, nici un CD cu vreo carte, ori vreo convorbire, emisiune tv sau orice altã formã de exprimare publicã a marelui român care a fost Octavian Paler şi desigur cã acestea nu sunt dorite de majoritatea slugilor purtãtoare de condei ale Cotrocenilor. Poate tocmai de aceea, dl. Gâdea şi postul tv Antena 3 ar trebui sã considere o datorie moralã faţã de cei care l-au iubit, l-au ascultat, l-au citit şi s-au regãsit ca români în spusele D-sale publicarea tuturor acestor mãrturii sub formã de carte şi de CD.
Aceastã acţiune, dacã ea va exista, va conta mult în recupererea demnitãţii acestui popor pe care unii încearcã sã-l “adoarmã” cu cântece de leagãn şi osanale pro-prezidenţiale, fiind, totodatã, şi un omagiu adus unei adevãrate conştiinţe a unei ţãri cu o intelectualitate, în mare parte înecatã în exerciţiul execrabil “ciocoirii” şi al linguşelii fãrã umbrã de ruşine.
Ar fi pãcat ca mai tinerii acestei ţãri sã nu ştie cã se poate gândi şi fãrã aplecarea spatelui şi cã, într-adevãr, dragostea lucidã şi durabilã – faţã de o patrie (fiindcã celelalte sunt doar ţãri!), faţã de un om sau de propriul popor nu poate exista “încropitã” doar pe simţãminte efemere, ci doar pe trãinicia unui sentiment compus din valori care nu-şi pierd substanţa şi strãlucirea de-a lungul timpului.
