El a afirmat că nici o colaborare de viitor a partidului său, PD-L, nu va fi posibilă în viitorul apropiat sau îndepărtat, decât dacă din PNL va lipsi dl. Tăriceanu şi “gaşca” acestuia. D-sa i-a răspuns, de fapt, contabilului ajuns printr-o minune (după unii, dintr-o prostie) ministru al Sănătăţii, dl. Eugen Nicolăescu, cel care puţin înaintea primarului de Cluj avansa ideea imposibilităţii unei viitoare colaborări - de data asta, a liberalilor cu pediştii -, din cauza prezenţei în PD-L a d-lui Traian Băsescu şi a cunoscutei “găşti” a acestuia.
Din alt punct de vedere, cele exprimate de cei doi străluciţi politicieni şi excepţionali oratori ai acestor partide, a căror contopire nu a dus, aşa cum sperau marii susţinători intelectuali ai acestora, - de la Alina Mungiu Pippidi, trecând prin Gabriel Liiceanu şi Horia Patapievici (recent aflat în mijlocul unui scandal provocat de către nedemnii adversari ai preşedintelui, pus la cale anume de aceştia ca să-l discrediteze pe eminentul om politic de o imensă moralitate - Traian Băsescu), şi terminând cu nu mai puţin celebrul Traian Ungureanu, cunoscut mai ales sub numele “de scenă” Traian cel mic -, la sintetizarea şi invadarea lumii politice româneşti de valurile mult aşteptatului “Adevăr” şi a răs-visatei “Dreptăţi”, spusele celor doi conţin, de fapt, o mare realitate.
Aceea cã politica româneascã ar rãsufla uşuratã dacã, dintr-un anume moment, de pe scena publicã ar dispãrea subit cei doi “corifei”, d-nii Traian Bãsescu şi Cãlin Popescu Tãriceanu. Iar “boborul” nici mãcar n-ar tuşi când într-o dimineaţã ar deschide televizoarele, iar numele acestor doi lideri ar lipsi din idioatele emisiuni, ştiri sau talk-show-uri trase de pãr care se pot vedea pe la toate televiziunile.
Oricum, dacã e sã vorbim despre ei (şi gãştile lor), putem constata cã nu sunt nici unii extrem de morali, nu sunt nici strãlucitori ca intelect, nici extrem de educaţi (unii au destule probleme cu Limba Românã, dar aici i-a “scos” dom’ Patapievici, care zice cã româna-i “de cãcat”, aşa cã nu mai conteazã dacã e folositã corect!) şi nici iniţiatori sau mãcar continuatori ai unor proiecte politice, oricare ar fi ele.
Dar şi alte partide, indiferent dacã sunt sau nu parlamentare, dau aceeaşi impresie, dacã stai sã “frunzãreşti” materialul uman care numai a politicieni nu aratã. Astfel cã acest exerciţiu, iniţiat de d-nii Nicolãescu & Boc ar putea continua dupã cum urmeazã: PNL ar trebui sã refuze orice colaborare şi cu dl. Geoanã şi gaşca sa şi, desigur, invers.
Apoi, d-nii Vadim Tudor şi Voiculescu, Marko Bela şi Ion Iliescu. Prin absurd, dacã toţi aceşti domni s-ar enerva foarte rãu şi ar fi în stare sã se ţinã de promisiune, faptul cã partidele preferã sã pãstreze gãştile cu pricina ar trebui sã-i facã sã nu poatã realiza nici un fel de alianţã. Şi, deci, spre binele României, sã nu mai ajungã niciodatã la guvernare. Poate atunci, aflându-se în aceastã ineditã situaţie, vor genera un declic general în rândurile alegãtorului, iar acesta se va “prinde” cã viaţa politicã este perfect posibilã şi fãrã aceşti domni care nu au nimic de spus, doar interese personale de apãrat, care nu au idei şi nu cred în nimic, decât în propãşirea propriei lor bunãstãri.
Aşa ca în “Roşcovanul” lui Daniil Harms, în care personajul cu acelaşi nume nu avea pãr, nu avea stomac, nu avea nici picioare şi nici ochi, aşa încât nu se ştie de ce i se spunea Roşcovanul, oamenii se vor întreba de ce îi numim pe aceşti domni şi pe cei din gãştile lor politicieni, din moment ce aceştia nu au nici o calitate necesarã unei astfel de “încadrãri”.
E destul sã privim politica altor state
europene ca sã vedem, comparativ, cam cum trebuie sã arate un politician al
unei ţãri membre a Uniunii Europene. La toate capitolele diferenţele sunt
uluitoare.
Poate cã acest fapt nu se va întâmpla foarte curând în România, dar nici nu mai e mult pânã poporul acesta se va sãtura de bãbuţe care cad, prea curioase din fire, de pe pervazul geamului - ca în “A cãzut o bãbuţã” a lui Harms -, şi în apogeul scârbei nu cred cã va pleca, cu cãţel şi purcel “în Piaţa Malţev, unde cicã un orb vindea un fular”, ci le va cere, într-o formã democraticã, aşa-zişilor politicieni de frunte ai ţãrii sã disparã pur şi simplu. Şi asta e, de fapt, tot!
