Douăzeci şi trei de milioane de înjurături

Douăzeci şi trei de milioane de înjurături
Nu înţeleg de ce se face atâta tărăboi pe seama acestui “scandal” de la ICR, din moment ce părerile d-lui HR Patapievici ne sunt cunoscute, încă de multă vreme. Se ştie bine cât de mult şi în ce fel îşi iubeşte d-l Patapievici ţara.

Cele mai cunoscute “forme” ale acestui sentiment al d-sale fac acum înconjurul ţării şi al lumii pe bloguri sau e-mailuri, aşa că nu le menţionez decât în treacăt: “...radiografia plaiului românesc este ca a fecalei..., o umbră fară schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării..., îmi e ruşine că sunt român ..., 23 de milioane de omuleţi patibulari cu guri vulgare, trăsături rudimentare..., Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă... Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc... ...inima piftie, iar creierul un amestec apos”. 

Despre limba română: “...să o folosim numai pentru înjurături...” Şi, în sfârşit, celebra judecată de valoare: “Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm...” 

Nu-mi trece prin gând să cer, aşa cum am văzut că s-a făcut deja, tragerea la răspundere a celebrului şi talentatului intelectual, pe baza Constituţiei României, care la art. 30, aliniatul 7, prevede: “...sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii.”? Poate că d-sa are dreptate şi noi, cele 23 de milioane de cururi din România (mai puţin “gaşca” de intelectuali ai d-lui Băsescu) nu suntem atât de frumoşi şi deştepţi, dar nici atât de bine plătiţi pentru a se opinti la căruţa prezidenţială. Revenind, trebuie să luăm în calcul şi varianta d-lui Patapievici: oare nu are d-sa dreptate, şi noi, cele aproape 23 de milioane de cururi nu ne dăm seama că naţiunea română nu are nimic nobil şi frumos de arătat Lumii, în afară de “arta” câtorva drogaţi –atât în viaţa lor, cât şi în materie de plastică -, şi doar cărţile scrise de prietenii preşedintelui? Poate că doar “operele” domnilor Cărtărescu, Liiceanu, Patapievici, Traian Radu Ungureanu ar trebui să fie traduse în toate limbile pământului (dacă aceasta nu s-a şi făcut deja), iar grupul de mari plasticieni “Zacusca” să facă expoziţii în toate capitalele lumii.

Iar dacă d-l Băsescu mai câştigă un mandat la Cotroceni, atunci, cu siguranţă că viitorul ministru al Culturii, dl. Patapievici, ar putea da o lege prin care să se topească toate cărţile lui Eminescu şi toate celelalte care ar putea aminti cuiva că acesta a existat. Astfel s-ar împlini un imens deziderat al acestui mare “filosof” modern: cele aproape 23 de milioane de cururi vor putea scăpa de “scheletul din dulap”, care umbreşte acum gloria intelectualilor “ciocoiţi” (vorba celebrului scriitor disident Dorin Tudoran), adulatori “de aeronavă prezidenţială”.

Apoi, probabil că s-ar trece la scoaterea din muzee a tablourilor lui Aman, Pallady, Grigorescu, Ţuculescu, până la Maxy şi Victor Brauner, precum şi a albumelor acestora, ca să facem loc grupului “Zacusca”, cărţilor despre viaţa şi opera lor, oricum, extrem de colorată.

Abia după ce acest guvern al “intelectualilor de Cotroceni” se va forma (şi când mulţi din soldaţii d-lui Băsescu, plătiţi acum de Statul Român ce îşi riscă acum, într-o crudă “semi-ilegalitate”, imaginea, scriind totodată şi pe la ziare ca “independenţi”, se vor putea “deconspira” glorios!) şi va domni încă vreo douăzeci de ani, cele aproape 23 de milioane de cururi îşi vor da seama, de bună voie, sau siliţi, că nu şi-au iubit ţara aşa cum trebuie, că n-au ştiut să-şi preţuiască intelectualii şi preşedintele aşa cum se cuvine.

Şi, ca într-un film pe care parcă l-am mai văzut cândva, va trebui să recunoaştem, noi, cele aproape 23 de milioane de cururi, că n-am fi putut exista ca popor fără ei, intelectualii frumoşi, deştepţi, geniali, care, împreună cu preşedintele nostru drag, au vegheat încă din “ilegalitate” (de după 1989, de pe vremea democraţiei!) ca această naţie să nu sucombe sub apăsarea unui Eminescu.

Lor le va reveni exclusiv meritul de a fi descoperit pe “cel mai iubit politician”, alături de care au luptat până la capăt. Abia atunci cele aproape 23 de milioane de cururi, strecurându-se ca umbrele printre statuile “intelectualilor neamului” plantate din metru în metru la oraşe şi sate, se vor putea duce liniştite să mănânce la cantinele de cartier, unde vor auzi în difuzoare pagini din operele “marilor bărbaţi” şi îşi vor mânca ciorba privind pe pereţi reproduceri după operele grupului “Zacusca”.

Comenteaza