România, de la Iglesias la Fabbiani

Vă mai amintiţi celebra melodie latino-brazileo ce făcea furori la începutul anilor ’90?

Spiritul latin neaoş al milioanelor de români tresărea la fiecare unduire a corpurilor apetisante ce se unduiau în ritmuri de cocotieri în faţa vântului de seară.

De atunci încoace, Gipsy Kings, neaoşul Pepe, Rafaga, Mandinga sau Enrique al lui Iglesias au înroşit aparatele de radio din maşini sau boxele discotecilor şi teraselor de-a lungul şi de-a latul ţărişoarei. Chiar şi Ride It a lui Jay Sean, I need a miracle a lui Fragma sau Boten Anna a celor de la Basshunter, Push a lui Enrique, Balada lui Emil Lasaria şi super melodia Brasil a Ancăi Parghel au success nebun în România pentru ca au o puternică componenţă dansantă.

De joc nebun. Tot ce e latino sau cu iz place iubitorilor de muzică din România. Din domeniul muzical şi vestimentar s-a făcut trecerea cu precădere în ultimii doi ani şi la domeniul fotbalistic. Mai precis, la ceea ce se cheamă Liga I fostă Burger actuală Realitatea, difuzată însă doar de Antena şi noile GSP TV pe Digi şi reţeaua RCS&RDS. Portughezii, brazilienii şi argentinienii fac mai nou legea în fotbalul românesc.

Au început asaltul cei de la CFR, care au şocat campionatul trecut de multe ori prin prezentarea unei formaţii aproape exclusiv ‘latino’. Nucleul de bază al celor care au câştigat sezonul trecut Liga lui Mitică şi Cupa României Timişoreana a fost şi este este în continuare format în ritmuri şi influenţe latino.

Didi, Cadu, Tony, De Sousa, Dany, Peralta, Ruiz, Dubarbier sau Semedo sunt jucătorii exponenţiali din Gruia în ale căror vene fierbe sânge latin. Practic chiar şi cei doi români de bază Trică sau Stăncioiu sunt indivizi explozivi şi cu un comportament mai agitat în lotul câinelui Ando.

Jucători ca Hirschfield, Sandberg sau Dorsin, provenind din ţările nordice, nu au reuşit să se adapteze alături de comando latino din Ardeal. Şi la iubita “U”niversitatea, între jucătorii de bază din campionatul trecut şi-au făcut loc un Astorga, Bilica, Edvan, Baiano sau un flamando-latin de excepţie, super-Merlier.

Ce am văzut în primele două etape din Liga I ediţia 2008-2009 ne arată un campionat ce se îndreaptă cu paşi siguri spre un trend latino. La Steaua jocurile sunt făcute acum de Zapata, Dayro Moreno, Arthuro, Tiago Gomez şi în curând se speră de Toja. Asta în timp ce umbra lui Dică este acoperită nu doar de Moreno, ci şi de Neaga, urmaşul lui Lăcă-Szekely şi Badea, trei jucători explozivi şi cu o pronunţată atitudine latino.

La Rapid, echipa a început fabulos acest campionat, cu un portughez ca antrenor şi cu un puternic nucleu latin, Andrade, Ricardo Fernandez, Juao Paolo, Julio Cesar, Cesinha şi Spadacio dau fiori reci pe spatele suporterilor din Dealul Gruia, mai ales în aşteptarea meciului de sâmbătă, 9 august.

Dar în afara celor trei formaţii care par după aceste prime etape să se bată în acest an pentru locurile de pe podium, mai toate echipele angrenate în prima ligă din România au în componenţă unul-doi sau chiar nuclee de portughezi, brazilieni şi chiar argentinieni. Dinamo, care se bazează doar pe clasicii deja ‘în goapă’ Dănciulescu, Bratu, Moţi, Pulhac, fiul rătăcitor Marius Niculae şi Lobonţ, alături de un rătăcit Tiago Albertho nu dă semne de echipă cu mari pretenţii în acest campionat.

Mai mult, la fel ca în cazul lui Gigi, declaraţiile la fel de penibile ale lui Borcea nu arată decât neputinţa şi dorinţa de a atrage atenţia prin tertipuri şi şuşanele de şmecheraş de cartier ajuns multiminionar din întâmplare decât prin jocul echipei sau transferurile spectaculoase.

Dar oricâte nebunii şi declaraţii de retardaţi mintal vom auzi pe parcursul acestui campionat, va ramâne cu siguranţă certitudinea unei infuzii de latino-lover în fotbalul românesc. Nu e încă extrem de sigur că şi de jucatori de fotbal, dar de mingicari în ritm de lambada cu siguranţă.