Cum îl receptãm pe domnul Emil Boc?

Cu dl. Emil Boc se întâmplă, poate, cel mai ciudat fenomen care i-a fost dat unui politician să-i marcheze cariera şi, poate, într-o măsură importantă, chiar viaţa.

 Provenit din lumea universitară clujeană, dl. Boc a dominat o bună bucată de vreme post-decembristă lumea politică, prin desele şi substanţialele luări de cuvânt în Parlamentul României, dar, nota bene, această strălucită “carieră” a atins gloria doar în timpul când atât d-sa, cât şi partidul se aflau în opoziţie cu PSD, situat atunci la cârma ţării.

în ultimii patru ani, când jocurile politice ale României au fost făcute de dl. Băsescu şi, într-o oarecare măsură, de dl. Tăriceanu (timp în care dl. Emil Boc a fost însărcinat şi cu şefia PD, devenit apoi struţocămila PD-L), cuvântul public al d-lui Boc a devenit din logic şi pertinent, în mare parte, doar o repetare (ca să nu spun mai mult!) a temelor lansate de adevăratul şef (nu leader!) al PD-L, dl. Traian Băsescu.

Iar fiindcă aceste luări de poziţie din ultimii ani ale d-lui Boc s-au “consumat” mai ales în capitală, receptarea publică a peronalităţii politice a acestuia diferă de cea existentă la Cluj, unde d-sa a devenit, iată, primar pentru al doilea mandat.

Dacă la Bucureşti dl. Boc este privit ca un fel de trâmbiţă a d-lui Băsescu, iar lumea politică şi cea a presei zâmbesc după fiecare discurs al acstuia, la Cluj dl. Boc este luat, de obicei, de mai toată lumea, de la politicieni trecând prin jurnalişti şi terminând cu o bună parte a populaţiei oraşului, în cel mai rău caz, ca normal şi în cel mai bun, ca serios şi pertinent.

 Cărui fapt se datorează, însă, această diferenţă de viziune, între capitală, acolo unde se face politica “mare”, şi “provincie”, teritoriul, cu predilecţie al micilor găinării politice?

Dacă ar fi să împărţim răspunsurile la această întrebare, ar trebui, evident, să le punem pe hârtie pe ale fiecărei categorii sociale care - într-un fel sau altul - răspund, prin actele lor publice, acestei întrebări.

Dacã începem cu electoratul, vom constata cã însuşi votul de încredere acordat primarului care l-a schimbat pe cel de tristã amintire, Funar, este un rãspuns. Dar nu unul simplu, ci cu multe “sub-rãspunsuri”, din care spicuim câteva: a) dl. Boc a fost votat pentru cã trebuia scãpat oraşul de Funar; b) dl. Boc a fost re-votat pentru felul în care a condus oraşul; c) dl Boc a fost votat pentru marile investiţii aduse de d-sa la Cluj; d) a fost votat pentru capacitatea (pentru alţii jenantã!) cu care poate atinge culmile populismului.

Trecând la presa clujeanã, se poate constata cã media oraşului nu s-a prea obosit (bineînţeles, cu puţine excepţii notabile), ca cea de la Bucureşti, sã caute disfuncţionalitãţi, acte la marginea sau cu încãlcarea legii – mai ales în ce priveşte construcţiile ilegale sau licitaţiile “portocalii”, şi nici mãcar sã constate timpul petrecut de primar, efectiv, la locul sãu de muncã. în ce priveşte “opoziţia” clujeanã, sarcinã revenitã în majoritatea timpului PSD-ului, aceasta a fost, practic, inexistentã.

Atât de inexistentã, încât unii analişti au speculat cã ar fi existat o înţelegere între PD-L – Emil Boc şi PSD Cluj. Faptul cã ieri competiţia social-democraţilor clujeni a fost câştigatã de cãtre dl. Soporan – un politician lipsit de har şi de charismã - îi face pe o bunã parte a membrilor PSD, dar şi a unor simpli cetãţeni cu simţ civic sã atingã maximul dezamãgirii, fiind astfel anulatã orice opoziţie la primarul pedelist, fapt care ar duce la o atmosferã extrem de nesãnãtoasã, mai ales cã atât Primãria, cât şi Consiliul Judeţean au fost câştigate de acelaşi Emil Boc.

Cât va mai dura, pentru dl. Emil Boc, “liniştea” propriului oraş este întrebarea care se poate citi pe buzele a din ce în ce mai mulţi cetãţeni, oameni politici şi jurnalişti. Cât credit va mai avea acesta? Va avea, asemeni d-lui Funar, încã un mandat, pânã lumea va dori, inevitabil, sã revinã la democraţia în care puterea administrativã sã nu mai aparţinã unui singur om/partid?

Probabil cã atunci când euforia celui ce a luat totul se va fi spulberat, d-sa va conştientiza cã cel puţin presa, alãturi de cetãţenii oneşti (care nu pot fi îmbãtaţi, la infinit, cu apã rece!), îşi va reveni din “pozitivitatea” (inexplicabilã, asemeni multiplelor mandate ale dlui Funar!) şi va semnala aspecte care în momentul acesta au doar titlul de zvonuri, fiindcã cei care ştiu şi pot aduce probe se vor fi sãturat, în sfârşit, sã vorbeascã doar pe la colţuri!

Iar dacã este adevãrat cã oamenii politici care conduc urbea au reuşit sã-şi “împartã” la înţelegere cu cei care ar trebui sã fie opoziţia oraşul din punct de vedere “valoric”, trocul acesta nu va fi posibil de fãcut cu presa şi cu cetãţenii clujului. Or, asta nu este altceva decât începutul sfârşitului... Iar atunci vocea Provinciei va cânta poate aceeaşi “arie” cu cea a Bucureştiului. Sau poate nu.