în prima repriză, desfăşurată pe ploaie, atacurile au alternat la cele două porţi, în ritm relativ lent. Spania a avut şi de această dată avantajul tehnicităţii individualităţilor proprii, dar apărarea rusă, în frunte cu portarul Akinfeev, a făcut faţă atacurilor. în celălalt careu, Pavlyuchenko a ratat principala ocazie a reprizei. Introducerea lui Fabregas a limpezit şi de această dată ofensiva spaniolă, dar Torres nu a reuşit să arate mai mult decât tehnică şi eleganţă.
Eficienţa continua să lipsească vârfurilor spaniole.Prima repriză a aparţinut Spaniei, dar Rusia a arătat că poate periclita poarta lui Casillas. în acest meci, înaintarea rusă nu a mai articulat ofensiva care a propulsat-o contra Suediei şi Olandei. Fiecare dintre cele două echipe s-a pregătit, însă, vizibil pentru înfruntarea din repriza a doua. Peste toate, jocul plin de inteligenţă al lui David Silva a ieşit din nou în relief.
în a doua repriză, foarte devreme, Spania a valorificat superioritatea tehnică perceptibilă a jucătorilor săi printr-un gol marcat de Xavi. Forţată să atace pentru a egala, echipa rusă a devenit vulnerabilă în apărare, în faţa ofensivei spaniole alimentată cu mingi inspirate de către excelenţii Fabregas şi David Villa. încă două goluri spectaculoase, înscrise de Guisa şi David Villa, au fixat diferenţa finală dintre o Spanie ce şi-a regăsit profilul şi anvergura ofensivă, şi o Rusie care nu a mai avut prospeţime.
Spania intră, după cinci victorii consecutive, pe merit, în finala competiţiei. Individualităţile ei vor crea probleme unei Germanii care dispune de cel mai riguros joc. Finala dintre cele două echipe promite să opună organizării bazată eminamente pe individualităţi de înaltă tehnicitate, o organizare riguroasă, ce valorifică o veritabilă ştiinţă a jocului. Este greu să te opui unui David Villa sau Sergio Ramos, dar atunci când combinaţiile dintre Metzelder, Ballack, Fritz funcţionează, zidul este greu de trecut.
