EUROanaliză: Determinarea turcă şi organizarea germană

EUROanaliză: Determinarea turcă şi organizarea germană
De fapt, Germania era echipa care, împreună cu Olanda, juca un fotbal complet, Turcia - echipa care în trei meciuri a răsturnat în favoarea ei rezultatul în ultimele minute. Ca un alt fapt, cu Germania orice echipă joacă ambiţios, iar Turcia joacă ambiţios cu orice echipă majoră.

Turcia a început ceva mai ofensiv jocul, după ce a reuşit să ţină sub control vestitul “mijloc” al echipei germane. Primele ocazii clare au aparţinut echipei turce, iar presiunea acesteia nu a fost deloc sporadică. Jucătorii turci au abordat matur, curajos, fără complexe, puternica formaţie germană, dând un exemplu impresionant de sportivitate. Pe merit, ei au deschis scorul. Aşa cum s-a văzut şi în primul meci al Turciei, Kazim Kazim este un jucător greu de ţinut. Germania a egalat lejer, dintr-o combinaţie simplă, şi părea să-şi revină. Echipa turcă a jucat, însă, continuu pe tot terenul şi a rămas la conducerea jocului.

Prima repriză nu a confirmat aşteptata superioritate a echipei germane. Dimpotrivă, Turcia a fost cea care a imprimat direcţia jocului. Aidoma olandezilor în meciul cu Rusia, germanii nu au avut prospeţimea din jocul anterior – în cazul lor cel cu Portugalia. Este greu de spus dacă şi în acest caz a fost aceeaşi siguranţă de sine şi neluare în serios a partenerilor de joc, care a fost fatală Olandei. Oricum, repriza a doua a început cu

o echipă turcă ofensivă, uneori prea complicată în joc, o echipă determinată, în orice caz, şi cu o echipă germană lucidă, dar fără soluţii în faţa mobililor apărători turci.

Apărarea germană, pe de altă parte, nu a mai fost fără cusururi. în ansamblu, Germania nu a reuşit să-şi impună jocul care i-a adus victoria în atâtea întâlniri decisive, probabil datorită tacticii discutabile de a juca cu un singur vârf de atac. A juca totul pe o carte înseamnă, logic, a friza, în cele din urmă, ineficienţa.

Ca de obicei, în meciurile eliminatorii finalul partidei ia alura unei lupte încrâncenate, în care contează cine este mai mobil şi cine greşeşte. Germania a profitat de eroarea apărării turce, luând conducerea prin Klose, dar turcii au profitat, la rândul lor, de greşeala lui Lehmann, egalând în finalul partidei. Când mai era doar un minut din timpul regulamentar de joc, mereu simpaticul Lahm a marcat impecabil, răscumpărând multele momente în care Kazim Kazim i-a dat bătăi de cap şi a fost nesigur.

 Organizarea germană a câştigat meritat în confruntare cu ambiţia echipei turce.Germania merge, conform aşteptărilor, în finală. Turcia a dat lumii un exemplu de naturală şi matură determinare şi a prezentat jucători şi o echipă care merită admiraţia. Această echipă face parte, în fapt, din elita fotbalului mondial. Deşi geografic aflată la marginea Europei, Turcia întruchipează valorile continentului nostru într-o măsură mult mai mare decât sunt dispuşi să recunoască scepticii sau cei care nu au cunoscut-o direct.

Pentru a doua oară în ultimii şase ani (după Campionatul mondial de fotbal din Japonia – Coreea de Sud), Turcia intră în primele patru echipe.

în 2002, Brazilia a fost cea care s-a calificat, nu fără dificultăţi, în dauna echipei turce. Acum Turcia este din nou printre primii, iar faptul nu este deloc accidental.

Comenteaza