EUROanaliză: Spectacol şi eficienţă

EUROanaliză: Spectacol şi eficienţă
Meciul Spania – Italia, din sferturile de finală ale Campionatului European de fotbal 2008, promitea multe: o înfruntare clasică între “puteri” ale fotbalului continental; o întrecere între echipe latine; o confruntare între două echipe dintre care, una, Spania, nu a mai câştigat de multe decenii; o dispută între ţări cu campionatele cele mai puternice (alături de Anglia) din lume; o partidă între o Spanie romantică şi împrospătată şi o Italie “realistă”.

Ce a ieşit din toate acestea pe teren? Prima repriză a fost dominată, uşor, de spanioli. Excelenţi tehnicieni, cu toate posturile bine ocupate şi cu trei oameni în atac foarte mobili şi abili – Iniesta şi cei doi David: Villa şi Silva – jucătorii spanioli au încercat poarta lui Buffon mai ales cu şuturi de la distanţă. Italienii, lipsiţi de extrem de utilii Pirlo şi Gattuso, au prezentat o apărare ermetică, supranumerică, şi au atacat tăios, dar monocord, sperând să valorifice detenta lui Toni.

Spania s-a prezentat ca o echipă cu joc spectaculos, atrăgător, dar nu a putut desface lacătul apărării italiene. Italienii au mizat, ca de obicei, pe atacuri iuţi şi surprinzătoare. Echipa mai spectaculoasă şi mai bună este acum Spania, dar aceasta reuşeşte prea greu să marcheze goluri.

A doua repriză a adus intensificarea jocului de ambele părţi, cu un uşor avantaj de partea Spaniei. Fabregas a sporit claritatea jocului, dar Torres a fost placid şi a trebuit să fie înlocuit. De cealaltă parte, italienii au mizat pe centrări pentru masivul Toni, care nu are, totuşi, tehnica de nivel înalt a unui Ronaldo sau măcar Koler. Spaniolii au făcut spectacol, dar eficienţa atacurilor strălucitorilor jucători iberici a lăsat de dorit.

Nici prelungirile nu au despărţit Italia şi Spania. A doua echipă a atacat până în ultimul minut, fără eficacitate, în vreme ce Italia s-a apărat fără cusur, atacând relativ puţin şi aşteptând ocazia de gol. Spectacolul a rămas dator cu eficienţa: Spania s-a calificat, însă, la penalty, în mod meritat, în semifinală. Dintre cele patru câştigătoare de grupă, de altfel, numai Spania a ajuns în semifinale.

Semifinalele Rusia – Spania şi Germania – Turcia aduc în scenă echipe previzibile şi două surprize, cel puţin la prima vedere: Rusia şi Turcia. Aceste surprize nu sunt mari dacă se ia în seamă capacitatea ofensivă a celor două echipe din Europa Răsăriteană, care au confirmat, de asemenea, că, într-o competiţie de tip maraton, un criteriu este capacitatea de efort de durată.

Actuala ediţie a Campionatului European de fotbal a permis, de altfel, etalarea celui mai avansat fotbal din lume, de către Olanda, şi a unor echipe foarte dinamice, precum Portugalia şi Croaţia. Acestea au trebuit însă să părăsească timpuriu competiţia, fiind oarecum fără vlagă, greu de recunoscut, în sferturile de finală, după ce făcuseră anterior memorabile meciuri cu echipe de referinţă.

In fotbal, ca şi în viaţă, pe lângă tehnicitate ai nevoie de capacităţi (de efort, de finalizare, etc.), pe lângă aptitudini de a face spectacol, este indispensabilă eficienţa.

Comenteaza