Au început să scaneze şi să taie, deocamdată cu marker-e portocalii, pe cei aflaţi momentan în funcţie la te miri ce direcţii şi servicii aflate sub oblăduirea Consiliului Judeţean condus acum de către Alin Tişe. Au început să ameninţe şi să considere că totul le aparţine şi, în consecinţă, li se şi cuvine. Cel puţin în acest moment, sunt tentat să-i dau crezare atât lui Tişe, cât şi altor lideri importanţi ai PD-L Cluj că cel puţin ei nu ştiu nimic de aceste fapte ale colegilor de partid.
Cu siguranţă, lipsa din oraş a liderului absolut, Emil Boc, îi face pe unii aflaţi încă sub euphoria unei victorii zdrobitoare să-şi închipuie că oraşul şi judeţul vor putea fi tratate ca nişte moşii portocalii. Probabil, aceştia chiar îşi închipuie că viaţa a început pentru Cluj cu ei şi se va termina tot cu ei. Fals.
Au crezut şi alţii acelaşi lucru şi acum sunt sub prag. Cel electoral, bineînţeles. Practic, pericolul pentru Cluj nu îl reprezintă faptul că în anumite poziţii-cheie vor veni alţi oameni. Pentru unii, era şi timpul să plece de acolo, mai ales că provin din vremuri imemoriale. Marea problemă o constituie însă neşansa ca la aceste poziţii să aspire nişte giugumei care nu au decât o singură calitate.
Aceea de a se fi aflat în poza de grup din curtea interioară a Alianţei DA în 20 iunie 2004 şi apoi în cea din poza de grup a PD-L în seara Zilei copilului a anului 2008. Faptul că s-au aflat prin spatele sau alături de Emil Boc în aceste fotograme nu cred că le permite acestor indivizi să-şi închipuie că cetăţenii oraşului şi judeţului le-au dat lor votul duminică. Votul l-a primit Boc exclusiv cu ajutorul celor care, aflaţi lângă el, au ştiut să-i facă cunoscute realizările şi mesajul.
Strategii şi conducătorii săi de campanie. Restul au fost cantitate neglijabilă în jurul său, dar pentru că trebuiau să poarte un nume li s-a spus echipa câştigătoare. Departe de mine să-i desconsider pe aceşti oameni care s-au aflat la locul, momentul şi partidul potrivit, dar trebuie să-şi analizeze propriile lor realizări în viaţa personală şi de partid pentru a vedea dacă pot cere mai mult.
Am repetat alături de colegii mei de la ZIUA de CLUJ de nenumărate ori că există personaje în acest oraş şi judeţ care ar fi trebuit retrase în linia a doua încă de acum 4 ani. Am reproşat de multe ori că reformarea şi dezvoltarea pot fi încetinite sau blocate de către anumite elemente prea conservatoare păstrate în funcţii-cheie. Dar, cu toate acestea, am anunţat şi atunci că nu se poate face nici schimbare de dragul schimbării şi nici nu se poate face epurare cu substrat politic.
Cel puţin, nu ar trebui să se întâmple asta. Până la urmă, nu prea contează dacă noi suntem sau nu de acord. Suntem, totuşi, doar un simplu ziar. Cu siguranţă, aşa cum sunt oameni în Consiliul Judeţean, dar şi în Primărie sau deconcentrate, care poate nu sunt cei mai buni să ocupe acele poziţii şi ar trebui poate retraşi în plan secund, există mulţi, mulţi alţii care sunt profesionişti veritabili şi nu ar trebui pierduţi din structurile anumitor servicii şi direcţii publice.
Orice s-ar întâmpla în viitorul imediat, un lucru este cert -ameninţările şi răfuielile personale nu au ce căuta în această zonă legată direct de politic. Epurările politice ar fi trebuit să fie un subiect demult uitat în cazul în care ne socotim evoluaţi ca şi virtuală capitală a Ardealului, altfel vom dovedi ca oraş şi judeţ că nu suntem cu nimic mai buni decât cei din Călăraşi, Ialomiţa, Buzău sau Bacăul fraţilor Sechelariu, al lui Iacubov sau Hrebenciuc.
La modul cum arată sfera puterii locale din punct de vedere al amplitudinii politice, Clujul aduce a Bacăul anilor 2000-2004. Să sperăm însă că diferenţa de culoare îşi va spune cuvântul şi în abordarea actului de putere, iar această similitudine va rămâne doar la nivel de teamă că unii ar încerca să exercite actul de putere într-un mod cu totul discreţionar.
