La interval de trei zile, peste 25.000 de clujeni şi-au făcut cunoscută părerea. Unii, pe străzile din centrul oraşului, iar apoi pe stadion, alţii, doar pe arenă. Au taxat – aşa cum nu a mai făcut-o nimeni de mult timp – ipocrizia şi nesimţirea celor care vorbesc mult şi fac puţin. A celor care, cu siguranţă, nu simt deloc. Ale căror inimi nu pulsează în ritmul victoriilor alb-vişinii, dar nici nu se opresc în aşteptarea succeselor alb-negre. Celor al căror puls este setat după calendarul electoral.
O dată la patru ani, sufletele lor se colorează, de după gât le apar fulare care mai de care mai colorate, pe care le aruncă – în scârbă, dar asta nu vede nimeni – peste pelerinele viu colorate, vizibile la orice colţ de stradă.
Dar clujenii nu mai înghit bătaia de joc. Au demonstrat-o prima dată acum patru ani, când au scăpat oraşul de o perioadă sinistră. Au aşteptat patru ani pentru a-şi arăta din nou nemulţumirile. Fie că s-au îmbrăcat în alb-vişiniu, fie în alb-negru, au adoptat aceeaşi idee, “mascată” de huiduieli din zeci de mii de piepturi, care fac inutile orice cuvinte.
Recunoaşterea şi “pedepsirea” celor care nu au ce căuta pe stadioane şi în fotbal e una din adevăratele victorii ale Clujului! Dacă săptămâna trecută a fost rândul “portocaliilor” să fie traşi la răspundere, asta nu înseamnă că doar ei sunt aşa cum nu îi vrea Clujul.
Şi “galbenii”, şi “verzii”, şi “roşii” vor păţi la fel, dacă nu respectă dorinţele zecilor de mii de clujeni, mai ales acum, în prag de alegeri: “Nu ne minţiţi şi nu vă bateţi joc de noi!”
învingătorii se pregătesc să dea lovitura în Champions League. învinşii pregătesc şi ei o lovitură. Poate ultima. Şi, cu siguranţă, unica ce îi mai poate ţine în viaţă: despărţirea de municipalitate. O procedură care a început cum nu se putea mai prost, cu amânări repetate. A continuat apoi, promiţător, cu un raport de evaluare, de care s-a ales însă praful.
Acum, după un episod cel puţin dubios, în care s-a încercat “înregimentarea” clubului pe bani de ţigări, lucrurile par a se mişca înspre normalitate. Impact şi Oncos au dat semne că s-ar înhăma la munca titanică de readucere a lui “U” acolo unde îi este locul. Ben&Ben e ca jucătorul de poker, care aşteaptă momentul potrivit pentru a plusa sau a ieşi de tot din joc.
Banca Transilvania şi restul acţionarilor au renunţat de mult. “Cursa” pentru “U” se dă acum în doi, maximum trei, dar depinde de un singur “jucător”: Consiliul Local. O vânzare rapidă a acţiunilor municipalităţii ar oferi clubului timp pentru pregătirea noului sezon. Una prelungită până după alegeri ar bloca din nou planurile de dezvoltare.
Consiliul Local trebuie să conştientizeze acum însemnătatea avertismentului zecilor de mii de clujeni şi să renunţe, definitiv, la implicarea decisivă în fotbal. Să lase echipa pe mâna celor care chiar pot investi cu succes. Şi, mai ales, a celor care chiar vor să facă acest lucru.
