Mai sunt şi altele, nu puţine, ştiute de toţi, dar nedovedite încă. Mi-e ciudă că în tot acest timp am fost minţiţi, am fost păcăliţi să mergem pe stadioane, să ne uităm la TV, să urmărim meciurile echipelor favorite ca şi cum rezultatul se decide pe teren printr-un dribling al lui Goga, printr-o lovitură liberă a lui Dică sau printr-un sprint al lui Bratu.
Timp de cine ştie câţi ani, s-au plătit bilete de intrare, abonamente la televiziunile prin cablu, reclame pe stadioane, reclame la TV în timpul partidelor. Pentru ce? Pentru un teatru ieftin, pentru o mascaradă putredă a corupţiei acoperită cu un văl bine spălat şi apretat.
Ar trebui ca toţi spectatorii plătitori de la “U” – CFR, ca şi de la – sunt convins – multe alte meciuri, să dea în judecată clubul şi să ceară banii înapoi. Acum, că ştim – măcar în mică parte – cam ce se întâmplă prin fotbalul românesc, ce valoare credeţi că mai au drepturile de televizare ale partidelor, câştigate contra sumei de 102 milioane de euro de Antena 1 împreună cu consorţiul RDS & RCS?
Şi mai important, ce valoare are locul de Champions League? Cât costă o retrogradare? Dar o promovare? Cât costă un titlu, cupa sau un loc de UEFA? Dacă e să se facă dreptate, procurorii DNA trebuie să îi facă pe oamenii de fotbal să răspundă măcar de această dată sincer la aceste întrebări.
