Acela ca nivelul celor scrise de pe atunci Preşedintele Consiliului Academic al Universitãţii Babeş-Bolyai sã fie unul cu mult peste ceea ce, chiar şi cei mai bine “mobilaţi” intelectual dintre cititorii noştri pot accepta ca articol de ziar, chiar şi dacã ziarul este numãrul unu pe o piaţã exigentã, cum e cea a oraşului de pe Someş. Dar n-a fost aşa.
Stilul şi limbajul distinsului Profesor s-au dovedit a fi exact ceea ce trebuie pentru cititorul inteligent, care îşi (poate) începe sãptãmâna “delectându-se” cu una din problemele de maximã importanţã, ale societãţii noastre prezentate odatã cu soluţiile lor – “diagnoze” -, aşa cum însuşi d-sa le numeşte. Pentru un intelectual de talia d-lui Marga a scrie un text scurt “de cinci mii de semne” (cum îi ceream întotdeauna) este, cred, cel mai greu lucru.
Abia când am renunţat sã-l mai “plictisesc” cu regulile am înţeles cã d-sa are nu are nevoie sã numere semnele adevãrului. Fiindcã în mod sigur un intelectual adevãrat are sarcina de primã importanţã, mai ales în aceastã agonie a ţãrii noastre de a curãţa, folosind puterea adevãrului, atât conceptele învechite, cât şi de a înnoi o lume şi un sistem de gândire.
Ori citindu-l pe Profesor nu poţi sã nu constaţi cã în impresionanta d-sale dinamicã intelectualã el nu face altceva decât sã ne dea puncte de sprijin pentru a trece la propria noastrã re-înnoire. Fiece text înseamnã automat un îndemn la reflexie. La acel fel de reflexie în care reflectarea însãşi asupra ideii devine esenţã. Un sumum al tuturor plusurilor cu care orice cititor rãmâne dupã înţelegerea unui editorial semnat Andrei Marga este şi nici nu poate fi altceva decât acea “armã” cu imensã putere: dragostea faţã de omul nemulţumit de el însuşi şi de societatea în care se mişcã; omul care cautã explicaţii.
Iar faptul cã aceste dignoze-explicaţii ajung la noi, ne re-compun şi ne re-dimensioneazã întru înţelegerea fenomenelor (care, adesea, ne “deseneazã” destinul, - ca persoane şi ca societate) uneori fãrã sã ne dãm seama, asta certificã faptul cã ne aflãm în faţa unui adevãrat Spirit românesc al timpului nostru.
Or a fi contemporan cu un astfel de Spirit, faptul cã el “risipeşte” şi însãmânţeazã idei în propria comunitate, înainte ca acestea sã strãluceascã în cãrţile d-sale este, cred, un imens câştig pentru noi, cititorii, contemporanii sãi.
Dacã ar fi sã remarc o anume trãsãturã a gândirii jurnalistice a d-lui Andrei Marga, cu modestele mele “unelte” de apreciere m-aş opri, poate, la extraordinara lui luciditate şi la aerul de adevãrat om liber, pe care îl respirã oricare din editorialele d-sale. Personal, am convingerea cã tocmai aceste calitãţi (alãturi de altele, pe care le vor descoperi, în alt fel, ceilalţi cititori) fac ca fiecare mãnunchi de fraze scrise de d-sa sã-şi gãseascã izvorul într-o vizibilã inteligenţã filosoficã vie, - dacã se poate spune aşa -, pe cât de spontanã, pe atât de autenticã.
Si, desigur cã aceste cuvinte pot pãrea mici. Dar din cuvinte ce pot pãrea mici, dar care sunt pline de sens se naşte azi o carte excepţionalã. O carte care va sta mãrturie pentru oricine va fi interesat sã afle diagnozele unui timp care trece prin şi peste fiinţa unei ţãri.
