Toată ţara a putut urmări în direct o mare de tineri care numai că nu l-au linşat pe contracandidatul acestei reuşite variante feminine a lui Nicu Ceauşescu. Impresia de stupoare şi paralizie şi greaţă a tuturor celor care şi-au exprimat public opinia în legătură cu acest fapt a fost, la majoritatea, cauzată de imensa surpriză generată de o mare de tineri obedienţi care au exclus din start – în unanimitate -, atât competiţia între doi colegi, candidaţi (din care unul fără nici un fel de elementară pregătire politică, paraşutat(ă) în lumea politicii direct de pe scenele de modelling şi de pe ringurile cluburilor, pe deasupra şi agramat(ă)…), dar şi de micul lichelism relevat de faptul că nu au avut curajul să se situeze împotriva “curentului” şi să-şi pericliteze în acest fel “devenirea” în PD-L. Cu alte cuvinte, un caz clar de anulare a democraţiei.
Al doilea fapt s-a petrecut în “provincie”, la Cluj, unde ieri un grup de aproximativ şaptezeci de tineri liberali, aflaţi sub directa influenţă a viceprimarului Adrian Popa (exclus luni din Partidul Naţional Liberal), şi-au înaintat demisiile din PNL Cluj. Nu vreau să comentez aici dacă această acţiune este, aşa cum au declarat oficial liberalii, urmare a unui plan “copt” în laboratoarele din primăria d-lui Emil Boc.
Ce vreau să subliniez este faptul că tinerii care au hotărât să se înregimenteze în politică au demonstrat cu vârf şi îndesat că nu sunt, nici pe departe, acea speranţă pe care o aşteptau “corifeii” portocalii ai societăţii civile, sub numele de “generaţia aşteptată”. Obsevăm, aşadar, că “simpla” tinereţe nu spune nimic despre valorile fundamentale ale unui om, şi că atunci când nu-i putem suspecta pe tineri de aceeaşi voracitate, laşitate, obedienţă şi imoralitate – calităţi atribuite de obicei politicienilor mai vârstnici -, atunci, cel puţin putem să constatăm uşurinţa cu care aceştia pot fi manipulaţi.
Cu toate că experienţa mea personală numără şi tineri extrem de serioşi, cu un simţ al moralei şi al demnităţii extrem de dezvoltat, trebuie să remarc cu regret că cei mai mulţi dintre “juni” poartă în sufletele lor – transmisă parcă ereditar, aceeaşi cangrenă, aceeaşi infecţie semănată de cei aproape cincizeci de ani de comunism în fiinţa acestui popor.
Faptul că şaptezeci de tineri din PNL Cluj nu au considerat necesar să reflecteze, – deci să ia în considerare şi opţiunea cealaltă -, ci au putut să părăsească “la comandă”, asemeni câinilor bine dresaţi, un partid cunoscut ca cel mai “liber” partid, în sensul că orice membru poate să-şi spună părerea, se datorează, probabil, acutei lipse de personalitate a acestora. Căci posibilitatea de a fi manipulat sugerează exact această lipsă. Şi cum să nu fie aşa, când în fiecare zi asistăm la un proces de ghetoizare a tinerilor, care ascultă, aşa cum bine observa profesorul ieşean Al.
Călinescu, doar “muzică tânără”, se duc în vacanţe în staţiuni “pentru tineret”, au coduri vestimentare şi de comportament “tinere”… Nici una din jalnicele emisiuni radio sau tv “pentru tineri” nu spun că vârsta tinereţii poate fi asociată (şi) cu lectura sau cu preferinţa pentru alt gen de muzică. Sau cu dorinţa de a se izola de vacarmul “ieşirii” cotidiene şi de vulgaritatea ambientă.
Imaginea tinerilor care se distrază la celebrele (şi inutilele) aşa-zise “şcoli de vară” organizate de partide se potriveşte unui clişeu deja obişnuit: cel al unor “subdezvoltaţi intelectual, cu mentalitate infantilă, care înghit cu un fel de voluptate masochistă produse de serie, rămânând pasivi şi reacţionând precum câinele lui Pavlov doar când li se oferă alte produse de serie”.
Or, imaginea aceasta, pusă împreună cu aceea a unanimităţii manifestate de un grup mare de tineri, este, în primul rând pentru ei, dar şi pentru partidele din care vin sau pleacă, jignitoare.
