Dorinţa PD-L de a deveni un mare partid, sub conducerea actualului preşedinte, care să câştige alegerile, privită şi sub aspectul modului slugarnic în care a fost “aleasă” recent, la tineret, d-ra Băsescu, este în acest moment un potenţial pericol care ameninţă democraţia parlamentară românească.
Cu toate că în PD-L sunt oameni de valoare, influenţa – nu întotdeauna benefică şi uneori chiar dictatorială – a preşedintelui riscă să transforme, datorită fricii patologice pe care acesta a reuşit s-o instituie în rândul conducerii partidului, un regim mai degrabă totalitar. Iar un partid în care există o astfel de atmosferă şi în care legăturile cu democraţia vor fi încet, încet distruse nu are în faţă decât proiecţia a ce însemna altădată Partidul Comunist Român sub Nicolae Ceauşescu.
Paradoxal, faptul că Adrian Năstase – cu tot ceea ce i se poate reproşa, aroganţa, de exemplu, sau posibila corupţie, (pentru că nu avem încă vreo altfel de condamnare, fie ea şi civilă), revine pe o funcţie extrem de importantă în partid, este şansa ca acest partid să rămână pe scena politică.
Faptul a scos în toate mediile publice uriaşe umori: dar cea mai evidentă nu a fost, aşa cum ne-am fi aşteptat, disperarea partidelor (cu excepţia PD-L), ci, culmea, a analiştilor portocalii. Cumplită dezamăgire: după ce ai tras trei ani cot la cot cu societatea “civilă” prosternată jenant de vizibil Cotroceniului, pentru distrugerea PSD prin inocularea de aşa-zise “strategii de reformare” a PSD, câţiva dintre politicienii de anvergură ai stângii s-au prins, în sfârşit, de adevărata ţintă a “strategiei”.
Adică punerea pe masa de sacrificiu a PSD, sub cuţitele ascuţite cu multă migală a d-lui Băsescu. Fără Iliescu, Năstase Mitrea şi alţi “grei” în conducere, partidul ar fi căzut foarte uşor pradă actualului preşedinte. Dar, cum s-a văzut, PSD este o nucă mai tare decât toate cadavrele politicii rămase în urma d-lui Băsescu, începând cu Ciorbea, Valerian Stan, PNŢ, şi acum PNL, luat atât indiviual, cât şi în grup. Planul, deşi bine pus la punct în laboratoarele Cotroceniului, a eşuat. Pe români nu cred că-i mai impresionează filmele de propagandă cu duşmanii politici ai PD-L şi personali ai preşedintelui din PNL şi PSD purtaţi pe la uşile DNA.
Dealtfel, şi d-l Băsescu, nu cu mult înainte de a fi ales preşedinte (la diferenţă de doar 200.000 de voturi!), făcea, şi d-sa, aceleaşi drumuri. Rezultatul? Ieri d-l Băsescu a fost scos de sub urmărire penală. Şi nu pentru nişte amărâte termopane, ci pentru subminarea economiei naţionale, prin vânzarea flotei României! Pe de altă parte, “societatea civilă” portocalie – nu mai mult de 200 de oameni, aşa cum s-a văzut -, nu mai are creditul de altădată, iar lumea nu mai poate fi păcălită aşa de uşor.
Dacă cineva îşi imaginează că DNA şi societarii civili ai d-lui Băsescu pot acredita în opinia publică ideea că numai în PD-L nu există nici un corupt, sau că cea mai eficientă guvernare (aşa cum reiese din cifre) a fost alta decât cea a lui Adrian Năstase, este o copilărie. Românii nu sunt proşti!
Cel puţin pe parcursul ultimului an s-a demonstrat cât se poate de clar că ideea ca d-nii Corlăţean, Dragnea, Geoană, politicieni fără nici o realizare notabilă în toată scurta şi “tinereasca” lor carieră, să devină factori de decizie în singurul partid de stânga al ţării ar coincide cu aneantizarea şi coborârea în derizoriu a partidului.
Dacă mai adăugăm şi posibilitatea ca PSD-ul fără Adrian Năstase şi Ion Iliescu să se fi aliat – în orice formă, cu PD-L, asta ar fi însemnat pulverizarea singurului mare duşman politic al partidului prezidenţial. Iar asta ar fi punctat începutul probabil al celei mai periculoase situaţii
post-Ceauşescu: eliminarea pas cu pas a democraţiei şi instaurarea unui regim autoritar sub comanda actualului preşedinte. Dar pentru asta, d-l Adrian Năstase trebuie să înveţe să-şi selecteze drastic oamenii de care se înconjoară.
Iar dacă va lua iarăşi alături indivizi care să-i spună cât de genial este, sau va promova tot politicieni “făcuţi” din oameni fără onoare, care nu se vor da în lături să-i înfigă, când le vine bine, cuţitul în spate, atunci şansa ca PSD să echilibreze scena politică într-un moment când statul pare mai mult poliţienesc, decât democratic, va fi una pierdută.
